Mare greşeală... Zilele trecute am dus-o pe soţia mea la gară. Are o teorie: vara trebuie să pleci devreme, să călătoreşti pe răcoare. Aşa că în jurul orei 5:30 dimineaţa umblam prin Gara de Nord cu două valize după noi. Peroanele erau deja aglomerate. Trenurile, la fel. În jur, o atmosferă de coşmar. De la câteva chioşcuri se auzea un fel de muzică orientală. Estetica locului, sub orice critică.
Atunci când se va scrie istoria socială a comunismului românesc un capitol va acoperi, cu siguranţă, distrugerea culturii feroviare a burgheziei moderne. Spun "cultură feroviară" pentru că nu e vorba doar despre trenuri şi călători. Inventarea căilor ferate nu a fost doar un pas înainte al tehnologiei. A marcat şi o adevărată revoluţie culturală.
Introducerea căii ferate a schimbat faţa societăţii. Obiceiuri şi urbanism, deopotrivă. Statele au început să clădească gări, adevărate monumente ale mândriei civice. Unele dintre acestea sunt legendare. Grand Central Terminal din New York. Victoria Station din Londra. Gare du Nord, la Paris. De curând s-a deschis noua Hauptbanhof din Berlin, o realizare remarcabilă a arhitecturii contemporane.
Urbea Bucureştilor avea, şi ea, gările ei. Alături de alte gări din ţară, precum cele de pe Valea Prahovei, acestea alcătuiau o reţea a vieţii moderne, unde activităţile erau normate de ceasuri nemţeşti şi unde angajaţii purtau uniformă.
Odată instalat, regimul comunist a pornit un adevărat război împotriva civilizaţiei feroviare. A desfiinţat majoritatea gărilor din Bucureşti. Una dintre acestea era Gara Regală de la Cotroceni, din care a mai rămas doar clădirea în care e acum Registratura Administraţiei Prezidenţiale (pe partea statuii Leu). Gara Cotroceni (o altă gară, aflată în apropiere) a fost desfiinţată la indicaţia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Din Gara Filaret socialiştii au făcut, în 1960, o autobază.
