Iar lenea - pomanagiu, adica dascal, adica bugetar, adica toparlan. O scama, o ganganie, ceva dispensabil. Este pe scurt traducerea profesiunii de credinta a presedintelui Traian Basescu in materie de politica sociala.
Traiesti prost? Iti mai iei o slujba. Esti tot rupt in fund? Iti mai iei una. Si tot asa, pana cand nivelul tau de trai nu te condamna la dispretul prezidential. Dar in niciun caz nu te plangi. Trebuie sa-ti sfarami oasele in slujba natiunii.
Traian Basescu sustine ca munceste 16 ore pe zi, cat dascalii intr-o saptamana, si tot incaseaza mai putin pe ora decat acestia. Un calcul arata insa ca 14 lei pe ora e mai mult decat 9,3, cat iese daca faci socotelile, dar n-ar fi pentru prima oara cand seful statului rotunjeste in favoarea sa.
Ca pui si consumul psihic. Si una e sa-ti muncesti mintea cum sa scoti natiunea la liman si sa nu-ti tina nimeni socoteala in ceea ce priveste eficienta, si alta sa recapitulezi batalia de la Posada astfel incat sa nu te intrebe copiii de ce, daca de-a latul istoriei le-ai rupt spinarile contropitorilor, ai ajuns in Anul Domnului 2010 sa traiesti mai prost decat ei.
Dar Traian Basescu are dreptate. Dupa 3,2 ore de cursuri pe zi, un profesor care vrea sa-si plateasca si chiria, si rata la banca, sa si manance si sa-si cumpere si o pereche de nadragi, are la dispozitie piata muncii. Ca joburi sunt berechet, nu?
Dupa ce si-a lasat servieta acasa, poate lua o jumatate de norma la butic, apoi alta jumatate la curatat scara blocului. Iar spre seara, pe racoare, se poate angaja in constructii. Ce nu e clar? Tot n-a facut 16, cat prima fata a tarii. Dar cel putin poate sa-l ia la rost pe presedinte, aproape ca de la egal la egal.
Psihic, insa, echivalarea nu este posibila. La capatul trimestrului sau a anului, munca dascalului este evaluata prin notele obtinut
