În tot ceea ce face, fie în calitate de medic, fie ca artist, Ancuţa caută armonia, echilibrul. Pe acest principiu, ea a dorit să dea comunităţii ceea ce-i datora de când era la vârsta căutărilor.

Trupa „Zânele Zalăului” este creaţia ei. S-a născut dintr-un grup în care medicul Ancuţa Mărieş se întâlnea pentru „ritualuri” de NLP (programare neuro-lingvistică). „Am simţit în viaţa mea, la un moment, că trebuie să le dau un exemplu celor mai tineri decât mine, să returnez ceva comunităţii”, povesteşte Ancuţa.

De unde vin zânele

Cu numele de „Zânele Zalăului” s-au ales la cea de a doua ediţie a festivalului, în 2006, de la unul dintre organizatori. „Marius Avram ne-a botezat aşa, iar de atunci aşa ne-a rămas numele”, îşi aminteşte Ancuţa. Dar nici nu putea fi un alt nume, adaugă ea, având în vedere cât de frumoase erau fetele alături de care lucra în acea perioadă.

De atunci componentele trupei s-au schimbat, au venit şi au plecat, la facultate, prin alte colţuri ale ţării. Dar „Zânele Zalăului” continuă să apară la evenimente din ţară şi din afară. În 2006, trupa a debutat la Festivalul Medieval de la Sighişoara şi de atunci sunt invitate în fiecare an. „Cea mai mare realizare a noastră a fost participarea anul acesta la un festival la Roma. Chiar dacă italienii sunt reticenţi atunci când aud de români, am făcut un branding bun şi pentru România, şi pentru Porolissum. A fost plăcut să-i auzim strigând «Complimenti!»”, spune Ancuţa.

Trei romane

Ancuţa nu este doar medic şi impresar al zânelor. Până acum ea a publicat trei romane: „Lorzii de la capătul deşertului” (1997) – un fantasy medieval, „Surori pe veci, amazoane” (2006) – SF, iar în 2009 „Mama zânelor şi centurionul”. Ea afirmă că în toamnă va apărea un alt volum de proze scurte şi medii, dar şi că lucrează la un alt roman. „E un science-fic