În timp ce unii cred că în Maramureş nu mai e nimic de descoperit, alţii găsesc comori. Irlandezii au găsit Săpânţa şi îi sporesc valoarea.
În urmă cu aproape jumătate de an am asistat la un concert inedit al violonistului Alexandru Tomescu, dat într-o pădure în apropiere de Bistriţa. În mijlocul copacilor şi al unui univers proaspăt şi verde, vioara aceea veche de o sută şi ceva de ani te chema la o solitudine şi intimitate asemănătoare cu cea a lecturii. La aproape şase luni distanţă, mă regăsesc în faţa unui alt eveniment aparte, într-un spaţiu inedit, cu oameni la fel de speciali. Un spectacol gândit şi construit de un irlandez, pentru români şi irlandezi, care te învăţa să te regăseşti într-un întreg care-ţi aparţine de sute de ani.
La ceas de seară, în ajun de Sfânta Marie, pe o scenă amenajată chiar în interiorul cimitirului din Săpânţa, la lumina reflectoarelor, dar şi a torţelor care au împânzit locul, zeci de muzicieni români şi irlandezi au ţinut un concert inedit. Compozitorul irlandez Shaun Davey, după o călătorie cu trenul pe plaiuri maramureşene, unde a descoperit "cel mai frumos peisaj rural pe care l-a văzut vreodată", s-a hotărât să transpună epitafurile de pe crucile mormintelor din Săpânţa pe muzică irlandeză şi să-i întâlnească pe urmaşii celor care odihnesc pe vecie aici. Aşa s-a născut "Drumul lung spre Cimitirul Vesel", un festival intercultural aflat la prima ediţie. Laitmotivul festivalului a fost chiar această suită muzicală pe care a creat-o Davey, după o idee care i-a venit cu doi ani în urmă. Davey (unul dintre cei mai importanţi compozitori contemporani ai Irlandei, creatorul muzicii pentru Ceremonia de Deschidere a Jocurilor Olimpice 2003, colaborator al Royal Shakespeare Company, nominalizat la Premiile Tony şi BAFTA) a reuşit sâmbătă seara să demonstreze, dacă mai era nevoie de demons
