Chiar dacă sunt gemeni, nu înseamnă că trebuie să fie sau să se poarte la fel. Unul nu este reflexia celuilalt. Sunt personalităţi distincte, iar rolul părinţilor este de a încuraja unicitatea fiecăruia. Să-l consideri model pe cel care se potriveşte propriilor valori este un mod păgubos de a educa gemenii.

„Dacă sunt identici fizic, nu înseamnă că lucrurile stau la fel din punct de vedere psihic“, afirmă Claudia Măciucă, psiholog în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj, vorbind despre importanţa felului în care părinţii îşi cresc gemenii. Să ai multipli presupune pentru majoritatea oamenilor să ai doi copii în oglindă: aceleaşi trăsături, aceleaşi pasiuni, înclinaţii sau haine. Însă, personalitatea se dezvoltă diferit, în funcţie de caracteristicile cu care se naşte fiecare. Trăsăturile primare rămân aceleaşi pe parcursul vieţii, doar cele secundare se modifică, se cizelează, se adaptează. Faptul că unul dintre cei doi copii este introvertit, în vreme ce al doilea este expansiv, vesel şi plin de energie nu înseamnă că normalitatea se află în careul celui din urmă. O persoană introvertită nu va ajunge niciodată să ţină un discurs, spre exemplu, la nivelul la care o poate face un extrovertit. În cazul primului, o astfel de sarcină cere efort, antrenament şi mult consum emoţional, în vreme ce pentru cel de-al doilea este un simplu exerciţiu. Rolul părintelui nu este să caute şi să forţeze uniformizarea, ci să-şi cunoască micuţii şi să le susţină individualităţile.

Cine stabileşte regula

În general, problema este aceeaşi ca atunci când există fraţi şi părinţii încearcă să-l modeleze pe mezin după tiparul celui mai mare. „Este o greşeală. Fiecare are drumul său, în funcţie de atuurile cu care este înzestrat. Spre exemplu, doi gemeni în clasa întâi - unul este dreptaci, celălalt stângaci. Părinţii au