Poet, publicist şi scenarist român de origine evreiască, Benjamin Fundoianu (născut Wechsler) a fost o figură prezentă pe scena literară avangardistă a începutului de secol XX, mai întâi în România, apoi la Paris, unde a trăit a doua parte a vieţii sale, în capitala franceză semnându-şi scrierile cu numele Benjamin Fondane.

Fundoianu a debutat în 1914, la vârsta de 16 ani, semnând poezii simboliste în publicaţii ieşene, cea mai cunoscută dintre acestea fiind „Viaţa nouă", editată de Ovid Densuşianu.

În timpul Primului Război Mondial a început să colaboreze de asemenea cu publicaţii de orientare simbolistă şi modernistă din capitală („Cronica", „Rampa"), publicând atât poezii, cât şi proză scurtă sau traduceri şi cronici literare. După război, Fundoianu s-a stabilit la Bucureşti, frecventând cercurile suprarealiste, în care a devenit treptat o personalitate dominantă, alături de Saşa Pană şi Ilarie Voronca.

A publicat cronici în „Adevărul", „Contimporanul" şi „Sburătorul". În 1922, împreună cu Armand Pascal, a fondat trupa de teatru de avangardă „Insula". Un an mai târziu, aceasta se destrăma din cauza dificultăţilor financiare, iar Fundoianu pleca în Franţa.

La Paris a activat în cercurile literare suprarealiste, opunându-se însă tendinţelor stângiste ale teoreticianului André Breton. A tipărit eseuri filosofice în publicaţii de specialitate („Revue Philosophique", „Europe") şi scenarii de film.

Primele dintre acestea erau „cine-poeme", prin care Fundoianu îşi manifesta interesul şi preferinţa pentru filmul experimental, cu toate că ulterior avea să lucreze ca scenarist pentru „Paramount Pictures", probabil din cauza greutăţilor financiare.

În tot timpul şederii la Paris, Fundoianu a păstrat legătura cu mediul literar avangardist din ţară pe care, de altfel, a încercat să-l promoveze în Franţa. A fost colaborator permanent la