Mai sunt şi Edith, mama (Victoria Suchici Codricel), şi Marietta (Claudia Ieremia), cealaltă fiică a ei, la o vârstă critică, stăpânite de obsesii sexuale. Ca mai toţi de altfel. Sexualitatea e o temă pe care autorul o pune aici în multiplele ei relaţii cu eşecul social, cu acela al vieţii de familie, cu un trecut prea idealizat de cărţi şi mobile stil. Declanşarea la vedere a crizei e provocată de sosirea lui Peter (Colin Buzoianu), fiul abandonat care-şi regăseşte tatăl, fără ca asta să însemne, după cum se va vedea, o împlinire şi o fericire. Va fi însă Bărbatul, ţinta predilectă a femeilor frustrate din familie. Şi, în timp ce tâ­nărul are aerul că practică un sport, ca la fitness, trecând de la una la alta, la femei se nasc dorinţe din ce în ce mai perverse, amestecate cu ură şi deznădejde. Alexandru Dabija organizează acest joc periculos în jurul unei operaţiuni anatomice – disecţia vânatului, ce va fi preparat şi mâncat de cei prezenţi după un ritual familial cu tabieturi. Fulgii împrăştiaţi în salon, măruntaiele la vedere şi mai apoi reacţiile vecinei invitate la masă, care le aduce vestea unei molime printre păsările din sat, subliniază contrastul dintre aparenţele falsei onorabilităţi şi animalitatea intrinsecă, inerentă. Acelaşi lucru s-ar putea spune şi despre costumele cu valoare de semn, ţinuta ponosită a mamei şi a Mariettei, vestmintele lejere ale lui Peter, cămaşa care i se aduce în dar tatălui, toate în contrast cu interiorul cu pretenţii de care e atât de mândră Edith, dar pe care abia aşteaptă să-l părăsească tânăra Isabel. Ea va pleca într-un târziu să se facă actriţă şi să joace în Paradisul pierdut. Cartea lui Milton e unul dintre reperele culturale ale acestei piese, celălalt fiind fobiile la adresa marilor clasici ruşi, într-o scenă care ar fi putut deveni antologic㠖 aceea a aruncării din bibliotecă a cărţilor semnate de Tolstoi, Turgh