Anul acesta, Mangalia s-a împărţit între două scene. Între scena domnului primar şi scena lui Cornel Diaconu - regizorul, producătorul de fapt şi de drept al Festivalului Callatis. Este regretabil ca un eveniment cu tradiţie, aflat la cea de-a X-a ediţie, să aibă de suferit în urma unui "partaj" cu scandal.

Maestrul Cristian Mihăilescu a pus degetul pe rană, declarând: "Callatis este o sinteză a spiritului românesc. Suntem în stare să creăm din nimic un fenomen fabulos care să dăinuiască ani şi pe care să-l spintecăm într-o clipă. Acesta este spiritul românesc. În timp ce alte popoare, deşi nu au aceleaşi talente sau valenţe şi suportă mediocrităţile pe care le fac vedete, noi transformăm vedetele în neant. Callatisul a fost, este şi va fi o stare de spirit. Callatis a bucurat zeci de mii de oameni. A promovat marile valori româneşti, atât în ţară, cât şi în străinătate. Şi într-un moment politic, pe care nu vreau să-l discut, am încercat să-l desfiinţăm. Atunci când ne aflăm la ananghie, ne mobilizăm şi ne reinventăm talentele.

Asta s-a întâmplat anul acesta la Miss Diaspora. Dacă am avea puterea să ne mobilizăm în momentele de glorie aşa cum o facem în momentele dramatice, am cuceri lumea". Glorie! Callatis a fost şi în 2010, într-o formulă restrânsă, cu eforturi supraomeneşti, dar nu s-a oprit. "Show must go on", s-a auzit pe scena de la Hotel Paradiso, prin vocea extraordinară a Feliciei Filip. Cu doar câteva ore înainte de spectacol, s-a întâmplat o minune care ar putea intra în Cartea Recordurilor. La proba de sunet, Felicia Filip a reuşit să spargă un televizor (nu de nervi!). Dacă marele tenor Enrico Caruso ciocnea uşor cu unghia un pahar din cristal şi obţinea o anumită notă muzicală după care, dându-se câţiva paşi înapoi, spărgea paharul emiţând aceeaşi notă cu absolută fidelitate, Filipissima a făcut să cedeze o plasmă, cu vibr