"A ars un copil nou născut", anunţă o televiziune de ştiri.

Mi-am făcut o cruce mare.

Ba nu, au murit trei, la celalălt post.

Fac trei cruci.

Televiziunile jonglează cu bebeluşi morţi.

Auzi şi vezi, priveşti şi taci.

O tragedie transformată în spectacol mediatic te îngrozeşte, ca imagine, mai mult decât moartea în sine.

Incendiu (explozie?) la maternitatea Giuleşti, aceasta este ştirea.

Sunt tată.

Butonez telecomanda.

Televiziunile de ştiri au dat startul la goana după detalii macabre.

Întâi texte, apoi imagini şi relatări de la faţa locului.

Televiziunile generaliste îşi adaptează din mers principalele buletine de ştiri.

Ambulanţe, poliţişti, pompieri, părinţi disperaţi, mulţi gură cască, reporteri ieşiţi din minţi, cameramani băgăcioşi, cam toate ingredientele unui sfârşit de lume mică.

În scenă intră moartea.

Nu mai sunt trei bebeluşi morţi, sunt patru morţi, şi opt în stare gravă.

Ziariştii subliniază puţinătatea şanselor.

Un alt post mă aduce la nivel unicelular: "Nu există nicio victimă!".

Mă crucesc de două ori: una de mirare, alta de speranţă.

Nu îndrăznesc să mai comut la "ceilalţi", dar o fac.

Alte cifre, trei, patru, unu, toţi, niciunul.

Creierii scăpaţi de sub control dictează: mută pe Realitatea, dă pe Antenă, dă pe Pro, dă, dă, dă...

O circumvoluţiune recită "Moartea căprioarei".

Mă uit şi plâng.

Mă uit.

Nu fac nimic.

Apare un medic. Ne anunţă că au murit trei bebeluşi.

Cred că i-a văzut. Îl cred.

D.N.

Cititorii sunt invitaţi să participe cu subiecte la această rubrică, gândită pentru recuperarea bunului simţ.

"A ars un copil nou născut", anunţă o televiziune de ştiri.

Mi-am făcut o cruce mare.

Ba nu, au murit trei, la celalălt post. @N