Îndemnurile dlui preşedinte, adresate tuturor celor care pot să plece din ţară, să o facă, nici nu mai erau necesare, ajungeau reducerile de salarii şi venituri, în general, pentru ca toţi românii capabili de asta să-şi ia lumea-n cap. Sau, dacă preferaţi, să plece în bejenie, ca pe vremea când năvăleau tătarii. E limpede că dl Traian Băsescu este un anticomunist aşarnat: Dej şi Ceauşescu nu lăsau pe mai nimeni să plece din ţară, ameninţându-ne pe toţi cu un viitor luminos, în timp ce domnia sa, dimpotrivă, ne deschide larg graniţele şi ne îndeamnă să o tăiem încotro vedem cu ochii. Mulţi, foarte mulţi au şi părăsit teritoriul patriei, micşorând astfel România, dacă nu ca întindere terestră, măcar ca număr de suflete. Întrebarea este dacă o ţară se judecă numai şi numai după teritorii sau şi după sufletele care o populează. Nu aştepta nimeni ca dl preşedinte al României micşorate pe zi ce trece să reia îndemnul zevzec al lui Mircea Geoană, cu promisiunea celor 25 mii euro primiţi la întoarcere, dar nici să ne spună „plecaţi, iubiţilor" nu ne prea aşteptam. E un îndemn fără precedent, cred, în istoria modernă a vreunei ţări civilizate. Ştiu răspunsul: dar ce, noi trăim într-o ţară civilizată?
Până nu demult, cel puţin în vorbe, profesorii erau o pătură socială respectată. În România de azi, li se aruncă în faţă comparaţia cu orele de lucru ale preşedintelui, care ar fi mai prost plătite! Este încă o premieră absolută. (Sau, cum s-ar fi spus acum 50 de ani: încă o lovitură dată imperialismului.) Cât despre sugestia ca profesorii să-şi mai ia o slujbă, pentru că nu au decât 18 ore pe săptămână, mă abţin să o mai comentez. Dacă afirmaţia de mai sus ar fi venit de la un bişniţar oarecare, n-ar fi fost nimic de zis. Din partea preşedintelui însă, e tare de tot. Vorba lui Caragiale: solid bărbat!
Un bun-simţ elementar ne îndeamnă ca, atunci când petrecem bin
