În Nepal te duci pentru Himalaya, cei mai înalţi munţi din lume, fiindcă acolo până şi respiraţia se simte altfel. Fie că faci o drumeţie de o zi, de trei sau te arunci într-o aventură de două săptămâni, trebuie să urci pe creste. Odată ajuns, te vei trezi într-un altfel de secol, cu altfel de oameni şi probabil cu un altfel de suflet.
Nu a zâmbit când a văzut pentru prima oară acoperişul-pagodă al celui mai sfânt templu de pe valea râului Kali Gandaki. Umbla de mai bine de 16 ore şi în loc de tălpi avea două şenile dureroase. Cobora de undeva foarte de sus, din cea mai înaltă trecătoare a lumii - pasul Thorung La (5.416 metri).
Venise în Nepal pentru a se căţăra până acolo. Dar, odată ce europeanul alb şi ambiţios îşi depăşise această limită, dispăruse şi plăcerea aventurii. Drăcuia, cu praful himalayan între dinţi, imensitatea optmiarilor care îl încadrau: de-a dreapta vârfurile Annapurna, de-a stânga Dhaulagiri, unul dintre cei mai înalţi munţi din lume. Furnica fluturându-şi pumnii sub nasul veşniciei.
Cel mai de preţ lama
Auzea pe cărarea stâncoasă, venind din urmă-i, pasul implacabil al unui nepalez bătrân. În curând, miasma sudorii lui condimentate avea să întâlnească mirosul transpiraţiei sale de orăşean hrănit din conserve. Din astă împreunare se născu salutul alb şi zâmbăreţ: „Namasteee".
Era ferice moşul. În timp ce europeanul îşi lăsa ţelul în urmă printre nori, el îl vedea tot mai aproape: Muktinath, tărâmul ultimei nirvane şi al lui Vishnu, Stăpânul Salvator. Singurul loc de pe Pământul văzut unde poţi găsi Shaligramul, piatra neagră ce stă la baza oricărui templu ridicat în cinstea lui Vishnu Stăpânitorul.
Un loc atât de sfânt încât chiar cel mai de preţ Lama, Rinpoche Lama, s-a oprit aici pentru a se purifica în apa celor 108 izvoare coborâte din vârful mamei Annapurna. Aşa a devenit templul di
