Cred ca melodiile populare, cantate in limba literara isi pierd farmecul. Doar cantate in dialect isi pastreaza magia.Tocmai de aceea sustin cu tarie ca melodiile napoletane au farmec doar daca sunt cantate de napoletani, in dialect.
Un bun exemplu este Malafemmina (Femeie rea), una dintre cele mai iubite melodii italiene. Duios si melancolic, cantecul te rascoleste din crestetul capului pana in talpi. A fost scris de Totò, printul filmului si teatrului italian. Totò a iubit mult, a suferit mult (nu doar din iubire) si a facut sa rada in jur de 270 de milioane de oameni, care i-au vazut filmele. El este printul rasului, nascut intr-un cartier sarac din Napoli, dintr-o legatura extraconjugala intre mama sa si marchizul Giuseppe de Curtis, care si-a recunoscut fiul dupa 39 de ani de la nastere
Viata lui Totò a fost una de muzica, teatru, glume, ras si femei. Pe scena, de cele mai multe ori improviza, nerespectand scenariul. Si ce sarm mai avea cand o facea…A fascinat-o chiar si pe Anna Magnani.
Si nu doar pe ea. Innebunea femeile si ele ii luau mintile.
Unii spun ca Malafemmina a fost scrisa pentru o iubita care i-a refuzat cererea in casatorie, Franca Faldini. Altii spun ca e dedicata sotiei lui, Diana, care, desi traiau sub acelasi acoperis (Totò si sotia lui au facut un pact de a ramane impreuna pana cand fiica lor Liliana ar fi implinit 18 ani), satula de escapadele amoroase ale sotului, s-a hotarat sa se recasatoreasca.
Eu cred insa ca a scris-o pentru FEMEIE, pe care a adorat-o. Totò nu a putut fi al unei singure femei, fiind insa foarte gelos. Nu suporta sa fie tradat, dar trada fara remuscari. Probabil de aici se trage si suferinta lui profunda in iubire. Pentru el femeia era agonie si extaz.
Liliana, fiica lui Totò spunea intr-un interviu ca mama sa, Diana, accepta relatia oficiala cu Franca Faldini, pentru ca Totò stia
