80%-90% din bugetul unui spital reprezintă fondul de salarii, iar de restul se cumpără medicamente şi materiale sanitare. Problema salariilor medicilor şi asistentelor e rezolvată: suntem pe ultimul loc în Europa. Şi dacă nu le ajung banii, drum bun şi cale bătută. Şi în privinţa materialelor sanitare şi a medicamentelor problema e ca şi rezolvată, în stil tradiţional: "pe datorie", ca la băcănia de peste drum, de unde ţaţa Leana mai ia una, alta cât să-şi ducă zilele.

Nu-i nici o diferenţă între cămara ţaţei Leana şi farmacia unui spital, fie el şi cu pretenţii. Şi cămara, şi farmacia sunt goale. Dar dacă aproape tot bugetul spitalului se duce pe salarii, atunci de ce medicii şi asistentele dau bir cu fugiţii prin Uniunea Europeană? Să plecăm urechea la ce spun chiar unii medici: cu mult peste jumătate din angajaţii spitalelor nu sunt cadre medicale, ci funcţionărime, în cea mai mare parte nepoata lu' cutare, verişoara lu' cutare..., care n-are nici o legătură cu spitalul. Tot alaiul ăsta de nepoate şi verişoare, care ard gazul prin servicii de tot felul, parazitând fondul de salarii, ar putea foarte bine să fie înlocuit cu câteva calculatoare performante şi cu unul-doi angajaţi pricepuţi.

Pe la contabilitate, aprovizionare şi pe la alte servicii improvizate, schemele sunt "ochi", în timp ce pe secţii creşte de la lună la lună numărul pacienţilor pe cap de medic şi de asistent. Noaptea şi la sfârşitul săptămânii, nici rezidenţii nu se mai înghesuie în spitale. Din 2007, aproape 9.000 de medici şi-au luat certificatul de muncă în străinătate. Şi după şocul primilor fluturaşi cu salarii amputate, cu siguranţă, exodul se va extinde. Ministrul Sănătăţii ştie: încă vreo două decenii va continua migraţia cadrelor medicale din ţară. Avem totuşi motive de consolare. Nu numai din România, ci şi din Bulgaria cadrele medicale pleacă fără să se mai uite