S-a facut si se mai face inca mult tapaj pe urarea cu caracter electoral a stiti dvs. cui, relativa la traiul bun care ne-ar fi asteptat daca vom fi votat asa cum "trebuia" la unul dintre precedentele exercitii electorale.
O zicere care, iata, devine cal de bataie si mina de aur pentru propaganda celor care au pierdut atunci partida. Caci, dupa aprecierea lor si a publicului de destinatie, noi nu prea traim astfel cum spune sloganul. Ci mai degraba, dimpotriva. Adica traim rau! Tot mai rau!
Asa sa fie, oare? Suntem cumva pe undeva pe la stadiul final al extinctiei? Suntem muritori de foame si de sete? Am ratat fara vina belsugul si bunastarea care ne erau destinate prin voia proniei? Sau am fost trisati, furati, jefuiti de catre cei rai, care nu ne iubesc si nu ne merita?
Grele intrebari, si mai grele raspunsurile
Desigur, Romania nu este, dupa cum nici n-a prea fost vreodata, un taram al prosperitatii si fericirii nemarginite. Este mai presus de orice indoiala ca exista si oameni a caror existenta este marcata de spectrul lipsurilor, pana la nivelul elementar al necesitatilor pe care individul le are. Neexcluzand de aici nici macar foamea. La propriu, nu la figurat.
Este adevarat ca nivelul veniturilor unor categorii, uneori chiar destul de titrate, este indecent de mic. Jalnic si meschin. Un venit care nu-ti permite sa duci o existenta nu indestulata, dar nici macar la nivelul minim al demnitatii umane.
Saraci insa exista pretutindeni. Inclusiv in preaslavitul Occident. Poate mai putini, poate la alte standarde, dar exista si ii poti vedea inclusiv pe la colturile marilor bulevarde ori masiv prin anumite zone si cartiere. Si chiar in medii aparent elevate. Asa si pe la noi, saracia si opulenta coexista.
Daca ne uitam in jur, am zice ca vedem si destule semne de prosperitate. Uneori o