Deşi nu se consideră încă suficient de „coaptă” pentru a fi artist plastic, are cu siguranţă „mână bună” şi ochi pentru artă. Acum restaurează clădiri din centrul vechi al Bucureştiului.

Până de curând, exerciţiile estetice ale Paulei Puşcaş se puteau întâlni aproape în fiecare local nou deschis în Zalău. „Am făcut amenajări interioare, nu m-am prea îndeletnicit cu cele de exterior. Restaurarea a venit pe parcurs. Mi-a venit ideea şi m-am interesat ce cursuri trebuie să fac pentru a mă ocupa de asta, cu toate că, practic, ştiam să lucrez încă din facultate”, explică tânăra artistă.

Tocmai a terminat brâul ornamental al unei case din 1900, aflată într-o zonă protejată a Bucureştiului. Se poate spune că Paula este una dintre persoanele care contribuie la renaşterea vechii capitale, ea ocupându-se de restaurări de case vechi din zone celebre ale Bucureştiului de altădată: Şelari, Lipscani, Mântuleasa.

„Am intrat într-o comunitate de greci, ai căror părinţi sau bunici s-au stabilit aici, iar de curând şi-au redobândit casele. Am făcut o lucrare, după care, din vorbă în vorbă, am primit comenzi de la mai mulţi clienţi”, explică Paula. În multe din aceste lucrări l-a avut drept colaborator pe Michel Balint, un la fel de tânăr restaurator din Şimleu Silvaniei.

În Zalău, ea a lucrat la restaurarea corpului A din clădirea „Transilvania” şi a Cazinoului Chios din Cluj-Napoca. Tot mâna ei este responsabilă pentru decoraţiunile mai multor localuri din Zalău, de la cofetării la hoteluri.

Dezamăgită de sistem

Imediat după terminarea facultăţii, Paula a intrat în învăţământ şi a profesat timp de şase ani. „Mi-au plăcut copiii, dar sistemul e un dezastru. A fost cel mai prost teatru în care mi-a fost dat să joc”, îşi aminteşte artista. Ea a păstrat legătura cu foştii elevi, iar de-a lungul timpului relaţiile lor s-au transformat în col