Ion Iliescu a spus despre Mircea Geoană că ar fi "prostănac". Victor Ponta a spus de spre Mircea Geoană că reprezintă "imaginea eşecului". Nu ştiu dacă cei doi colegi ai lui au sau nu dreptate. Probabil că ei îl ştiu mai bine.

Prima oară l-am cunoscut la Paris, cu ocazia unei vizite a lui Ion Iliescu la Palatul Elysees, în timpul preşedinţiei lui Jacques Chirac. Mircea Geoană era atunci ministru de externe. Cunoştea foarte bine protocolul.

ost organizată bine. După evenimentul cu pricina, Mircea Geoană s-a întreţinut cu ziariştii români. Îşi lărgise cravata; nu mai era nici şeful lui prin preajmă. Era foarte volubil, prietenos, ne-a zis câteva "chestii". Băiat bun, poţi să bei o bere cu el, asta a fost impresia.

După ceva mai mult de un an, Mircea Geoană îi dădea o lovitură teribilă lui Ion Iliescu, la Congresul PSD care a urmat pierderii alegerilor. Ajutat de manevrele lui Viorel Hrebenciuc şi de marile sau micile trădări de pe holurile Sălii Palatului şi având meritul unui discurs de mare inspiraţie, Mircea Geoană a preluat şefia PSD, deşi aceasta îi fusese rezervată fostului şef de stat. A fost momentul lui de vârf. Cred că pentru Ion Iliescu şocul mai mare a fost să-l învingă Geoană, nu să fie învins.

Ce a urmat ştiu şi aceia care au deschis mai târziu televizoarele. Mircea Geoană a ratat reforma PSD (nu ştiu însă dacă i-a trecut prea mult prin cap ideea că vrea să facă într-adevăr reformă în continuatorul Partidului Comunist Român) şi a mai ratat alte câteva mici ţinte politice, ceva mai concrete. De pildă, Primăria Capitalei, preşedinţia României şi, iată, păstrarea conducerii PSD. Iar acum? Acum, Mircea Geoană nu mai are voie să vorbească, timp de şase luni, în numele şi despre partidul pe care, de bine, de rău, l-a condus vreme de aproape cinci ani! (Dacă ar fi să-l credem pe Victor Ponta, care, apropo, în vremu