În luna august 1990, situaţia economică a Întreprinderii de Automobile "Dacia" din Piteşti se arăta îngrijorătoare, conform datelor statistice pe primele şapte luni ale anului. Într-o discuţie cu reporterii ziarului Adevărul, Constantin Stroe, directorul general al unităţii, a explicat principalele cauze ale declinului şi a prezentat soluţii de redresare.

Situaţia de la Uzinele "Dacia" nu era cauzată numai de schimbările economice de după Decembrie 1989. Încă din 1987 se înregistraseră mari pierderi, estimate la circa 1,7 miliarde de lei. După Revoluţie, noua conducere a întreprinderii a propus un program de relansare economică, ce prevedea fabricarea a 900.000 de autoturisme şi piese de schimb pe an, în valoare totală de 2,24 miliarde de lei. Dacă planul s-ar fi respectat, Uzinele "Dacia" ar fi acumulat un profit de 473 milioane de lei, suficient să echilibreze balanţa pierderilor din ultimii ani.

Însă proiectele ambiţioase ale conducerii Uzinei nu au putut fi realizate. Până la 1 august 1990 se produseseră doar 39.300 de automobile, cu 13.335 sub nivelul aceleiaşi perioade a anului 1989. Mai grav, obligaţiile de export fuseseră onorate doar în proporţie de 27%! Iar în ţară, doritorii de Dacii aşteptau şi de cinci ani, cu banii integral sau parţial daţi, la coada livrării autoturismelor. Piaţă era, aşadar, dar nu şi marfă pe ea.

Constantin Stroe sugera că una dintre cauzele lipsei de randament era reducerea săptămânii de lucru. Dacă în 1989 la "Dacia" se lucrau 208 ore pe lună, în 1990, numărul scăzuse la 170. Nu lipsită de importanţă în prăbuşirea producţiei era şi indisciplina. Fie de natură tehnologică, fie de natură infracţională. La marginea Piteştiului se puteau cumpăra piese de schimb la preţuri de nimic, sustrase de muncitori din halele Uzinelor "Dacia".

Problemele apărute în industria românească în general în anu