Când Peter Hurtley (sau Petre al lui Hurtley, după cum l-a "botezat" Gheorghe Turda), un irlandez sadea care a găsit în el puterea să zâmbească în cele mai dificile momente, a plecat acum 16 ani din Irlanda de Nord, probabil că nu s-a gândit că vreodată, pe o scenă, cimpoiul va deveni frate cu tulnicul. După "duelul" muzical irlandezo-român de duminică seară, de pe pajiştea de la Săpânţa, nu se ştie cine o să "mănânce clopul", cum se spune prin zonă. Peter Hurtley şi muzicianul Shaun Davey au adus în Maramureş muzica irlandeză veche şi nouă.
L-au cooptat pe Grigore Leşe la organizarea Festivalului "Drumul lung spre Cimitirul Vesel", iar acesta i-a "convocat" pe scena din Săpânţa pe aromânii fârşeroţi, românii ucraineni de pe Tisa, maramureşeni, lăutari din Gorj şi pe inegalabilii Mambo Siria. Stiluri, muzici, sunete îmbinate care i-au ridicat pe români, irlandezi, francezi, belgieni şi ce naţii or mai fi fost ei la o horă mare în faţa scenei. "Dacă ăştia sunteţi voi, atunci sunteţi mişto", îmi spune un francez devenit săpânţean pentru cinci zile. Cu o zi înainte, s-a arătat dornic să facă o poză cu nea Şchiopu de la Mambo Siria. Cu trompeta în mână şi în paşi de Chaplin, nea Şchiopu, o mână de om cu o poftă de viaţă mare, s-a ridicat şi s-a aranjat să dea bine la poză. "Aţi cântat în Mambo Siria, aşa-i?", îl agaţă cineva. "Eu?... Da... Păi, cânt şi acum. Eu sunt Mambo Siria."
Festivalul "Drumul lung spre Cimitirul Vesel" a început, aşa cum a spus Peter Hurtley, în ziua când trenul care l-a adus pe ambasadorul Irlandei la Sighetu Marmaţiei.
"Atunci cineva l-a întâmpinat pe ambasador pe peron cu un saxofon soprano şi i-a cântat. Atunci s-a dat startul." A continuat cu un excelent concert al lui Shaun Davey, susţinut de muzicieni irlandezi şi români şi corul bărbătesc al Facultăţii de Teologie "Andrei Şaguna", în Cimitirul Vesel, în ajun de
