Din nou - ce fantastic destin, ce intortocheate cai - n-a explodat nimic la Parlament. Ci mai la vale, in Romania reala, unde nu era suficienta constiinta dezastrului, trebuia sa percepi in nari si moartea.
De aceasta data, cu iz de carne arsa. E prea macabru, e prea de dimineata? Si ce, aveti impresia ca viata e un menuet, un five o clock dansant unde ne punem vata in urechi si povestim despre vreme?
Nu e o problema de sistem, nu e vina celor care-i invita pe medici sa plece din Romania, ci un acident nefericit. Nu-l poti imputa politicienilor, deoarece nu e gata ancheta. Poate picam peste niste achizitii cu dichis, poate peste o firma de partid, dar nu ne hazardam - se fereau moderatorii sa dea cu bota in balta la cateva minute de la cumplitul eveniment de la Maternitatea Giulesti.
Nu-i bai, a facut-o cu gratie o domnisoara de la Realitatea TV, care a cugetat cam asa: va dati seama ce-ar fi insemnat sa se soldeze cu mai multi morti? Cu alte cuvinte, trei bebelusi carbonizati nu erau destui, tragismul survine numai in cazul unei gropi comune. Ca asta am invatat eu in scurta perioada petrecuta la o televiziune: ca stirea survine de la trei morti in sus, altfel nu e stire.
Nu asta insa trebuie sa ne puna pe ganduri. Imbecilitatea unor jurnalisti rivalizeaza numai cu cea a politicienilor, nu-i nimic nou. Ci o intrebare: ce s-ar fi intamplat daca doctorul Dan Enescu de la "Grigore Alexandrescu", numit recent de ziarul Adevarul "ultima speranta a micutilor care ajung la spital cu arsuri si rani grave", ar fi plecat din tara la Londra, satul de inconstienta unui ministru ca Mihai Seitan, care invita medicii sa plece, ca n-are cu ce-i tine?
Ce s-ar fi intamplat daca suplimentarea liniilor de garda ar fi fost imposbila pentru ca medicii si asistentele care au primit ieri in cont noua evaluare a prestatiei lor in fo