Aşadar, netam-nesam, în plină vară, Victor Ponta îl atacă frontal pe Mircea Geoană, punându-i în spate nu numai datoriile partidului, ci şi neîmplinirile lui, de parcă nu i-ar fi fost purtător de cuvânt în campania prezidenţială. Astfel, după ce abia mai uitase lumea de calificativul prostănac pe care i-l aplicase Ion Iliescu, iată că Mircea Geoană se trezeşte definit drept imaginea eşecului, a compromisului, a înfrângerilor şi a umilinţelor PSD, un fel de Gică contra, care ar fi în mod programtic împotriva partidului şi l-ar fi predat mogulilor împotriva voinţei sale (a partidului, fireşte). Dacă vrem să înţelegem de ce era nevoie de acest atac, este bine să citim şi restul interviului din Evenimentul Zilei, în care Victor Ponta anunţă că-şi va depune mandatul la congresul PSD din luna octombrie şi va candida din nou, după ce va fi modificat statutul. Dacă l-a urmărit cineva cu atenţie pe Mircea Geoană în ultima vreme, şi-a dat seama că omul este într-o campanie de imagine, că se bagă în seamă mai mult decât îl bagă românii, că şi-a aranjat o vizită în Statele Unite, care nu a avut niciun rezultat concret căci nici nu avea cum să aibă, de vreme ce omul se invitase singur, fără un mandat din partea Senatului , dar i-a prilejuit câteva apariţii mediatice, în sfârşit, că nu a renunţat la ideea de a reveni la conducerea PSD.
Victor Ponta îl percepe, aşadar, ca pe un important rival şi ţine să-l compromită înainte de congresul din octombrie, invocându-i eşecul electoral şi asocierea cu mogulii. Probabil că strategia sa de luptă a fost sugerată de mentorul său Adrian Năstase, care preferă un lider PSD neexperimentat, ca Victor Ponta, asupra căruia are un ascendent moral şi prin care poate să conducă practic din nou PSD. Ceea ce nu a reuşit însă domnul Năstase cu Victor Ponta a fost să-i dea şi substanţă politică: atacul său asupra lui Mircea Geoană nu a