Romania seamana cu un baraj pus sa tina piept unui volum tot mai mare de apa strans din cerul ramas fara robinet, apa care antreneaza in cale si copaci, si stanci, si veceuri aruncate in albia raului. Astfel ca e firesc ca, la un moment dat, constructia sa inceapa sa crape.

Intai un vagon cu benzina cazut intr-o rapa, apoi niste agricultori care pier in accident de avion desi se aflau la prasit, pe urma un octogenar care moare in fata ghiseului unde-si plateste impozitul, mai trecem la calamitati cheltuielile cu parlamentarii, digurile care inunda, desi se vad doar cu ochii mintii, aceleasi gospodarii cu fiecare viitura, dar pentru care banii s-au vazut cu ochii-ochi, un bloc care explodeaza din cauza unor scurgeri de gaz cauzate de neglijenta furnizorului. In fine, dar nu la final, bebelusi arsi de vii din cauza unei instalatii improvizate de aer conditionat. Pusi pe ventilator artificial - ironia sortii!

Cu fiecare nenorocire care ne trece pe langa gene si care ne starneste doua randuri de sentimente - compasiune si bucurie ca n-am fost noi - , infernul ne pune in situatia sa ne demonstram capacitatea de analiza, sinteza si diureza - ca trebuie amintit si finalul intregului proces.

Ne redescoperim inteligenta, deoarece ajungem sa depistam cauzele traumei nationale. Mereu e vorba despre bani, niciodata de factorul uman. Cu exceptia pilotilor care mor infipti in lanuri, pe care nu-i mai poti pune la plata daunelor, dar e preferabil sa-i scoti de vina, ca sa nu achite paguba compania de asigurari.

Si uite-asa, in campionatul national de dezbateri, avem solutii-cacalau, gasite in urma prestatiei gestionarului-mutalau.

Dar nu stiu cum se face ca spiritul se desteapta de la un infern in sus, momit odata la cateva luni, dupa care pronuntam cu voluptate: Educatia se afla in colaps! Sanatatea se afla in colaps! Infrastru