Un text din Academia Caţavencu de azi.

Grijuliu cu posteritatea sa literară, maestrul Paul Everac şi-a comandat încă din timpul vieţii un bust pe care îl ţine în ograda casei lui de vacanţă de la Rucăr. Mai de curînd, Everac şi-a inventariat piesele de teatru şi i-a ieşit că el ar fi cel mai prolific dramaturg român de azi şi din toate timpurile. Aşa e, dar la ce-i mai foloseşte? Pe vremea lui Ceauşescu maestrului i se jucau şi cîte patru piese pe săptămînă în teatrele bucureştene. Fluturele lui pe lampă, în care erau înfieraţi românii care fugeau de binele din România, făcea parte din repertoriul obligatoriu, încît printre actori circula vorba, „Nici o masă fără peşte oceanic, nici un teatru fără Everac!” Pe atunci dramaturgul era atent pînă şi cu imaginea sa din culise, încît dacă auzea că-l vorbeşte careva de rău, îl turna solemn că se abate de la linia partidului. Se temea de el pînă şi Valentin Silvestru, supranumit ayatolahul, care practica abitir delaţiunea preventivă la foruri, dar n-avea uşi deschise atît de sus ca Everac. Pentru continuare apăsaţi aici.

Un text din Academia Caţavencu de azi.

Grijuliu cu posteritatea sa literară, maestrul Paul Everac şi-a comandat încă din timpul vieţii un bust pe care îl ţine în ograda casei lui de vacanţă de la Rucăr. Mai de curînd, Everac şi-a inventariat piesele de teatru şi i-a ieşit că el ar fi cel mai prolific dramaturg român de azi şi din toate timpurile. Aşa e, dar la ce-i mai foloseşte? Pe vremea lui Ceauşescu maestrului i se jucau şi cîte patru piese pe săptămînă în teatrele bucureştene. Fluturele lui pe lampă, în care erau înfieraţi românii care fugeau de binele din România, făcea parte din repertoriul obligatoriu, încît printre actori circula vorba, „Nici o masă fără peşte oceanic, nici un teatru fără Everac!” Pe atunci dramaturgul era atent pînă şi cu imaginea sa din culise, încît dacă a