Moscova a demonstrat săptămâna trecută că nu pune preţ pe angajamentele sale internaţionale când e vorba despre tot ceea ce conside­ră că este zona ei de influenţă. Ne­go­cierile diplomatice de calmare a spiritelor sunt pentru Federaţia Ru­să doar modalităţi de a-şi adormi partenerii de discuţie până când sunt îndeplinite condiţiile să pună lumea în faţa faptului împlinit.

Deşi Federaţia Rusă se confruntă cu o catastrofă din cauza violentelor incendii de pădure, toc­mai acum s-a găsit să îşi trimi­tă rachetele în Abhazia, provincie a Georgiei, în care etnici ruşi au ce­rut independenţa în 1991, fapt care a declanşat apoi un război crud. Separatiştii ruşi au preluat controlul provinciei în 1993, când apro­ape au distrus capitala Su­humi şi şi-au autoproclamat independenţa în 1999. Dar comunitatea internaţională, în afară de Mos­cova, fireşte, şi câţiva aliaţi ai ei, nu recunoaşte independenţa Ab­haziei şi susţine integritatea gra­niţelor Georgiei. Aşadar, co­mand­antul forţelor aeriene ruse, ge­neralul Alexandr Zelin, a anun­ţat săptămâna trecută că Federaţia Rusă a deplasat în Abhazia siste­me de rachete sol-aer S-300 pentru „a proteja spaţiul aerian al Ab­ha­­ziei şi al Osetiei de Sud". Miş­ca­rea strategică atât de intempestivă a fost precedată de vizita în zonă a pre­­şe­dintelui rus Dmitri Medvedev.

Prin acest gest al Moscovei, toate eforturile Uniunii Europene de a găsi soluţii de cooperare şi de de­tensionare a situaţiei în regiune par simple exerciţii pe hârtie. După mutatul rachetelor ruseşti în Abhazia, înaltului reprezentant pentru relaţii externe al UE, Ca­the­rine Ashton, nu i-a rămas decât să îşi arate îngrijo­ra­rea şi să inventarieze sec faptul că decizia Mos­co­vei este în con­tra­dicţie cu Acordul de încetare a fo­cului în şase puncte dintre Georgia şi Federaţia Rusă, încheiat după invazia ru­sească din 2008. Şe­ful diplomaţie