Opt luni... Timpul este, cu siguranţă, subiectiv... Putem porni, unanim, de la concepţia că, pentru unii dintre noi, secundele se scurg lent, în timp ce, pentru alţii, aleargă cu repeziciune. Opt luni... au trecut fulgerător de la momentul în care am scris primul meu material de presă... timid, cu emoţii şi înfrânată de nesiguranţă. De atunci încerc să mă transform într-o punte, o punte de legătură între oameni şi... oameni, persoane publice, responsabile să ne reprezinte, şi cetăţeni simpli care binevoiesc să îmi acorde atenţie. De opt luni... ce azi îmi par a fi, mai degrabă, opt ani... încerc să trec de fortăreţele Consiliului Judeţean Constanţa. Garduri invizibile, paznici dârji ai informaţiei publice mă opresc mereu la intrare. Şi pentru că principiul aplicării unitare privind liberul acces la informaţia publică nu stă în picioare când e vorba de o „nou venită"... nu sunt invitată să particip la niciunul din evenimentele conducerii judeţene. De ce? M-am întrebat de multe ori, însă, de mult mai multe ori, am întrebat „ la ei". Răspunsuri există, întotdeauna, însă ele nu mă satisfac. Cu promisiunea că voi fi anunţată „data viitoare" am plecat de multe ori, tot de... „la ei". Rea intenţie, nepăsare sau, pur şi simplu, neglijenţă - sunt ca şi sinonime pentru mine când vine vorba de argumentele pentru care mi se neagă invitaţia de a participa la conferinţele de presă din cadrul Consiliului Judeţean Constanţa. După opt luni, m-am hotărât să devin revoluţionară! Şi am scris aşa cum artiştii lirici de la operă au cântat sub balcon. Situaţia aproape rezolvată a talentaţilor baritoni şi soprane din cadrul Teatrului de Operă şi Balet „Oleg Danovski" m-a îndemnat şi m-a încurajat să folosesc condeiul aşa cum ei şi-au folosit vocea. În speranţa că „deţinătorul cheii Fortăreţei de la Consiliul Judeţean" mă va auzi, îmi finalizez, entuziastă, pledoaria. Cheia, în varianta sa c