Nu trece o săptămână în care să nu descoperim noi şi sinistre isprăvi ale vechii administraţii locale. Pietonalul, care e un afront adus stilului arhitectonic orădean, a fost numit, în băşcălie, stil secession luncanian, după numele fostului arhitect şef, de tristă amintire. Ei bine, acum cred că putem vorbi şi de stilul secession suin târziu.

Oare ce primar şi pe câte parale acceptă să amplaseze în imediata vecinătate a oraşului o fermă de creştere a porcilor? E drept că domnul Filip are circumstanţe atenuante, dar chiar nimeni nu i-a spus că e vorba de o adevărată bombă ecologică? Şi când spun că fostul primar are circumstanţe atenuante e pentru că în zona sa folclorică porcii se cresc altfel decât la noi.

Prin Sud porcul se leagă cu lanţul, astfel încât dacă n-ai bomfaier nu-l poţi nici fura. Acolo se sapă o groapă adâncă unde e amplasat animalul şi i se dă de mâncare cât să rămână în viaţă, nicidecum să se îngraşe. Aşa că un guiţător ajuns la maturitate nu trece de 35 de kile şi poate lejer, după antrenamente sumare, să fie prezent la orice probă olimpică de alergare, inclusiv la 110 metri garduri. Iar la cât de slab şi jigărit este, nu poate produce prea multe dejecţii. Pe când godacii domnului Pazuric trec de o majă, prin urmare duhoarea e mortală.

De câteva luni capitala de judeţ pute, iar orădenilor nu le miroase prea bine tăcerea edililor. E drept că hiba e la vechea conducere, dar noi l-am ales pe domnul Bolojan nu să se plângă de greaua moştenire sau de tălpile adversarilor politici, ci să cureţe, chiar la propriu, mizeria lăsată în urmă de pedelişti.

Şi dacă Garda de Mediu, Direcţia Sanitar Veterinară şi alte cele câteva sute de organe de control dorm în bocanci, refuzând să închidă sursa poluării, propun măcar ca fiecare cetăţean să primească o clemă de rufe. Că e jenant să treci prin cartiere ţinându-te de nas...

Nu trece o