România caută orice prilej pentru a mai răsufla cu uşurare. Vineri, la sosirea datelor de la statistică părea că avem un astfel de motiv. Potrivit acestora, în trimestrul trecut Produsul Intern Brut a înregistrat un avans de 0,3% faţă de primele trei luni ale anului. Nu trebuie totuşi să ţopăim de bucurie. În contextul constrângerilor bugetare şi al stresului din sectorul privat, nici nu ar fi cazul. Până la urmă, abia ce ne-am confruntat cu reducerea salariilor bugetare şi cu majorarea TVA. În plus, dacă raportăm rezultatele din trimestrul trecut cu cele din perioada corespondentă din 2009, vedem o scădere de 0,5% a PIB în seria brută şi de 0,6% pe seria ajustată sezonier. Rezultatele semestriale indică, de asemenea, o contracţie economică de 1,5% în prima jumătate a anului faţă de intervalul similar din 2009.

În definitiv, după aterizarea dură de mai bine de un an şi jumătate, efectul de bază ar trebui să îşi facă efectul şi să avem şi mici reveniri. Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece, pentru că dacă vom avea oscilaţii contradictorii în partea de jos a graficului nu înseamnă că o vom duce mai bine. La fel, dacă vom relua creşterea economică pe bazele nesănătoase care ne-au dus la picajul dramatic pe care l-am trăit, putem să ne aşteptăm ca să ajungem la acelaşi deznodământ.

Prin urmare, dacă tot mai vrem un motiv de respiro sau de optimism, ar trebui să aruncăm o privire asupra elementelor care ar indica o însănătoşire a economiei româneşti şi care ar putea da sustenabilitate unui nou ciclu de creştere. Nu întâmplător Institutul Naţional de Statistică a punctat şi presa a preluat şi comentat rezultatul bun privind exporturile. Susţinute de motorul Dacia-Renault - despre care am auzit numai ştiri bune în ultimii doi ani -, dar şi de o revenire a cererii agregate pe continentul european, exporturile româneşti s-au majorat semnificativ. Nu! Nu într-o