Cimitirul Vesel din Săpânţa a fost declarat cel mai important cimitir din Europa şi al doilea din lume, după cel egiptean din Valea Regilor.
După ce izvorăşte de sub Rotundu, care se-nalţă falnic şi bont până la 1.500 de metri şi şerpuieşte printre stâncile Ignişului, cale de vreo 20 de kilometri, Săpânţa se varsă în Tisa, ca o graniţă albastră între România şi Ucraina. Acolo, la poalele Gutâiului e locul unde moartea zâmbeşte, uneori trist, alteori ironic. Acesta este motivul pentru care Săpânţa a devenit cel mai vizitat loc din Maramureş. Cimitirul Vesel din sat a fost declarat cel mai important cimitir din Europa şi al doilea din lume, după cel egiptean din Valea Regilor. Distincţia cimitirului maramureşean a fost conferită la Simpozionul Monumentelor Funerare, desfăşurat în 1998, în SUA, însă obiectivul din Săpânţa a fost considerat unic în lume mult mai devreme şi a fost inclus de UNESCO în patrimoniul mondial, datorită crucilor sale „vesele". Povestea crucilor pictate cu epitafuri comice a început în 1934, când un tânăr din sat („N-avea şcoală, doar patru clase") a „scris" prima cruce „pântr-un băiat care se-necase în Tisa", povesteşte Dumitru Tincu Pop, care se recomandă „continuatorul lui Stan Ioan Pătraş". Şi după ce a „scris-o" cu un epitaf de câteva versuri, localnicul a pictat-o cu „o vopsea pe bază de ou", după cum afirmă pictorul craiovean Octavian Ciocan, care în urmă cu patru ani a coordonat recondiţionarea câtorva zeci de cruci realizate de creatorul Cimitirului Vesel. Pătraş a cioplit şi „scris" peste 700 de cruci, timp de 43 de ani.
Ucenicii lui Pătraş
Pentru că meşterul nu a avut băieţi care să-i continue munca, a transmis tradiţa pictării ucenicilor săi. „Am fost mai mulţi, dar numai eu am rămas", spune astăzi Tincu Pop. Unii localnici spun însă că cel mai apreciat ucenic a fost un anume Colţun, care a lucrat peste 60 de cruci