Cu totii ne aducem acum aminte, retrospectiv, cate lucruri oribile am vazut prin spitale. Insa, lipsa de preocupare a fiecaruia dintre noi, a dus la propagarea unor astfel de situatii. Eram toti oripilati, dar, odata scapati de acolo, scuipam in san si ne ziceam ca nu vrem sa mai calcam vreodata pe acolo. Si uitam, totul. Ce se va intampla cu altii care vor ajunge in acelasi loc in viitor, nu mai conteaza, atata vreme cat am scapat noi teferi.
Sistemul medical este intr-o criza profunda. Dar nu lipsa de finatare este vinovata de incendiul care a omorat cativa copiii care a au avut doar ghinionul de a fi acolo. Lipsa de interes a unor asistente care probabil s-au plictisit de atata munca a dus la neobservarea la timp si la propagarea incendiului.
Nu a murit vreun pacient din cauza lipsei aparturii. Nu a fost niciun caz de malpraxis: a fost doar o acuta lipsa de interes a unor oameni pentru alti oameni. O asistenta care trebuia sa fie in acel loc, se dusese la toaleta sau la o sueta prelungita cu colegele.
Vom invata din greseli, iar si iar, asa cum facem de fiecare data cand se intampla cate o tragedie. Pretul nesabuirii noastre este, de cele mai multe ori, moartea. Moartea altora, cei nevinovati. Legislatia in privinta normelor de siguranta in astfel de spitale va fi, probabil, schimbata. Se vor lua unele masuri, insa prea tarziu pentru a mai alina cu ceva pierderea de vieti suferita.
Acum, toate televiziunile umbla prin tara si filmeaza conditiile mizere in care sunt tinuti bolnavii. Se prefera maternitatile, ca asa va fi la moda, din pacate, ceva timp de acum incolo. Toti se minuneaza in fata imposturii unor medici, de parca nu ar fi existat pana acum.
Se mira toti ca in fata unui lucru nou, nestiut pana atunci. Problema este ca astfel de lipsuri materiale au existat dintotdeauna, insa am devenit cu totii
