Teohari Georgescu a facut parte din principalul grup de romani care dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial a avut rolul crearii unui regim comunist in tara. Fiind ministru de Interne, din 1945 pana in 1952, a supervizat toate metodele de represiune si de inabusire a rezistentei populatiei.
S-a nascut la Bucuresti in anul 1908, parintii lui fiind Constantin si Aneta Georgescu. Face patru clase primare si dupa aceea lucreaza la pravalia tatalui sau, care era bacan. In 1923, incepe sa lucreze ca ucenic la tipografia "Cartea romaneasca".
In 1926, intra in sindicatul tipografilor "Gutenberg" si intra in contact cu miscarea comunista. Devine un comunist convins, se inscrie in partid si face parte din secretariatul si comitetul central al acestuia, contribuie prin impartirea de manifeste, participa la organizarea de greve.
Siguranta il aresteaza in 1933 pentru activitatile sale, dar reuseste sa scape doar cu doua luni de inchisoare. Dupa aceea lucreaza ca tipograf la "Adevarul" si Imprimeriile Nationale.
In 1940, merge la Moscova unde este instruit de agentii NKVD sub coordonarea lui Georgi Dimitrov, secretarul general al Internationalei Comuniste, in tactici de codificare si a transmiterii mesajelor secrete. Se intoarce in tara si in aprilie 1941 este arestat din nou. De data aceasta este condamnat la zece ani de inchisoare.
Dupa 23 august este eliberat si la sugestia Anei Pauker este pus in functia de subsecretar de stat al Ministerului de Interne. Georgescu primea ordine de la seful consilierilor sovietici aflati in Romania, Gheorghievici Fedicikin, pentru a infiltra si comuniza Jandarmeria, Siguranta si Serviciul Special de Informatii.
Ministrul rosu
In 1945 primeste functia de ministru al Internelor. Din cei 6.300 de angajati, 2.851 au fost trecuti in rezerva si 195 au fost concediati, iar
