● Herta Müller, Leagănul respiraţiei, traducere de Alexandru Al. Şahighian, Editura Humanitas Fiction, 2010.
În 1945, după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, Guvernul român i-a „livrat“ pe minoritarii germani din România pentru reconstrucţia Uniunii Sovietice distruse de fascişti. Toţi bărbaţii şi femeile cu vîrste cuprinse între şaptesprezece şi patruzeci şi cinci de ani au fost atunci deportaţi pentru cinci ani de muncă forţată în lagărele sovietice. Mama Hertei Müller s-a numărat printre cei deportaţi, la fel şi Oskar Pastior care, adolescent fiind, a ajuns în lagărul ucrainean de la Novo Gorlovka. Herta Müller s-a documentat stînd de vorbă cu foştii deportaţi din satul natal Niţchidorf, apoi, împreună cu poetul Oskar Pastior, a călătorit în Ucraina în locurile fostelor lagăre, cei doi intenţionînd să scrie împreună un roman. Moartea prematură a lui Oskar Pastior în 2006 a făcut ca pînă la urmă cartea să aibă un singur autor. Aceasta este povestea romanului, detaliile istorice şi biografice din spatele ficţiunii pe care scriitoarea însăşi le rezumă la final, într-un „cuvînt de încheiere“. Altfel, cartea nu oferă prea mult din contextul politic, miza fiind experienţa umană universală a captivităţii, a deposedării şi umilinţei, şi mai puţin motivaţia ideologică a „vinei“ şi a torturii. Nota auctorială finală este, totuşi, semnificativă indicînd, o dată în plus, mecanismul perfect mimetic al totalitarismelor care îşi copiază metodele sub semnul unor false diferenţe, toate avînd, de fapt, acelaşi unic, recognoscibil portret. O dovedeşte, cu ironie amară, inclusiv faptul că cenzura vietnameză a respins deja traducerea cărţii.
DE ACELASI AUTOR Bilanţ 2012 Cel mai rapid roman din lume Conjuraţia Eminescu (II) Inocenţa. Roman & muzeu Narat la persoana întîi, romanul este încercarea protagonistului Leo Auberg de a pune în cuvinte cei cinci ani tr
