Există, în Bucureşti, spaţii consacrate pentru vechii meseriaşi: unul dintre acestea este zona Unirii-Moşilor-Colţei-Piaţa Rosetti. Acolo găseşti şi croitori, şi cizmari, dar şi bijutieri, reparatori de biciclete, de telefoane mobile, marochineri, confecţioneri de accesorii pentru nunţi, chei şi… jaluzele.

Ion Lucian (fără nici o legătură cu actorul, ţine să precizeze) e… confecţioner de jaluzele. Nu ştiu cum altfel să-i spun, mai ales că pe firma lui de pe Calea Moşilor stă scris simplu: Jaluzele. Este, conform propriilor afirmaţii, ultimul confecţioner bucureştean de jaluzele din ţesătură: „Înainte mai era un cetăţean care a lucrat la cooperativă. Avea războaie şi tot ce îi trebuie, şi le confecţiona aici, în Bucureşti, în atelierul lui. Aducea materia primă din Ardeal. Dar cetăţeanul a decedat şi de atunci am rămas doar eu. Şi trebuie să merg acolo, în Ardeal, să le fac. Astea se execută la război, cum se făceau preşurile înainte. Se fac tocmai la Reghin, dincolo de Tîrgu Mureş. Eu mă duc, cumpăr bumbacul de acolo, apoi – la Lunca Bradului tot în zonă, şi cumpăr beţele astea. După care le duc într-un sat care se ocupă tot de jaluzele: La Toaca. Sînt femei care fac treaba asta. Toate numai naturale. Vin aşa baloţi, şi eu le tai la dimensiuni.“

Cum se vede, nu e de glumă cu jaluzeaua din ţesătură: dacă o vrei ecologică, şi tradiţională, trebuie să alergi ca s-o faci. Dl Lucian spune că străbate, în mod regulat, 800 de km. „Cu astea de ţesătură m-am hrănit, practic. De succes au fost acestea – ce-i drept şi mai ieftine… 40 de lei metrul pătrat – din ţesătură cu sîrmă de brad. Sînt oameni care solicită în mod expres aşa ceva. Am clienţi de la muncitori pînă la ingineri şi directori: m-a vizitat şi Berceanu, pe cuvînt de onoare.“ Pe lîngă cele din ţesătură, Ion Lucian mai face şi: „De aluminiu – 65 lei metrul pătrat. Astea sînt de interior. Rulouri din