Vă mai amintiţi de ultima carte citită de preşedintele României? De două ori i-a fost adresată aceeaşi întrebare, iar el a dat, senin, acelaşi răspuns: Mircea Cărtărescu – De ce iubim femeile. E drept, a nimerit-o, pentru că toată lumea îl iubeşte pe Mircea Cărtărescu, aşa că i s-a iertat faptul că, şi după un an, tot asta citea...
Oricum, se pare că opţiunile bibliografice sînt determinate adesea de conjuncturi politice. Nu numai în România, ci şi în Germania. Ce citesc oamenii politici în vacanţă? Die Zeit a făcut un scurt (şi grăitor) sondaj de opinie printre funcţionari şi politicieni, pentru a afla cum se îmbogăţesc din lecturile de peste vară. Prima concluzie: ahtiaţi după simpatie electorală, oamenii politici nu reuşesc să se debaraseze de reflexele de comunicatori, nici măcar în vacanţă; ei nu (spun că) citesc cărţile care le plac, ci cărţile care plac în general electoratului lor. Sau, pur şi simplu, se dau deştepţi. Modelul imbatabil al acestui tip de comportament ar fi ministrul Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg (CSU), care spunea, anul trecut, că citeşte „de plăcere şi pentru relaxare“ Politeia lui Platon. Doar „ca un amănunt“ a ţinut să precizeze că citeşte în original. (Ce original!) Un „record“ pe care, eventual, nu l-ar putea depăşi decît eventual preşedintele Consiliului de miniştri din landul Bavaria, Horst Seehofer (CSU), care a spus că o să-şi ia cu el în vacanţă o lectură „cu totul specială“: bugetul.
Nu e singurul care îşi arată public preocuparea pentru criză trecînd pe lista de lecturi de vacanţă cărţi de economie. Preşedintele Consiliului de miniştri din Rheinland, Kurt Beck (SPD), şi ministrul de Justiţie din aceeaşi regiune, Sabine Leuthesser-Schnarrenberger (FDP), citesc amîndoi Markt ohne Moral – Das Versagen der internationalen Finanzelite („Piaţă fără morală – trădarea elitelor financiare internaţionale“) de Susanne
