La doar doi ani după ce a pus mâna pe chitară a ajuns membru de bază într-o formaţie care cântă folk. Alexandru Kvaşinschi spune că şi-a investit în chitară surplusul natural de energie.

„În copilărie n-aveam astâmpăr, trebuia să fac mereu o şotie şi-mi speriam de multe ori părinţii“, povesteşte amuzat Alexandru. Energia şi perseverenţa l-au adus în anii adolescenţei în rândul premianţilor la muzică.

„Maturitatea poate prematură te îndeamnă să-ţi găseşti calmul englezesc de care ai nevoie şi să îţi eliberezi stresul acumulat într-o pasiune, să faci ceva pentru care lumea să te aprecieze“, explică filosofic tânărul.

Îşi aminteşte precis prima lecţie de chitară, de pe 3 septembrie 2008. Cel care i-a pus chitara în mână este profesorul Liviu Ciulei. Pasiunea pentru muzică a început cu „o lecţie plicticoasă, cu alteraţii de note... cu game minore, majore“, relatează Alexandru.

Spune că dragostea pentru chitară a venit natural. „Nu mă consider un artist, nu sunt nici măcar muzician. M-am grăbit însă să ştiu să cânt la chitară, aşa că îi ceream domnului profesor tot mai multe ore“, precizează tânărul.

Premiat după câteva lecţii

După doar şapte ore de chitară, Alexandru a urcat pentru prima dată pe scena Teatrului „Mihai Eminescu“ din Botoşani, la concursul naţional „Folk fără vârstă“, unde a obţinut o menţiune. „A fost poate cel mai greu moment pentru că mă aflam pentru prima dată pe o scenă, în jurul căreia erau peste 300 de persoane. Totodată a fost poate şi cea mai frumoasă zi pentru că astfel mi-am făcut prieteni“, spune Alexandru.

Spune că doar publicul şi profesorii săi îi pot aprecia progresele, iar el ştie deja ce-şi doreşte ca artist. „Consider că un folkist nu este nimic altceva decât un om care, prin muzica sa, reuşeşte să trimită un mesaj publicului şi care speră să plece de pe acea