Cum poţi să explici faptul că 11 copii aflaţi la reanimare au fost lăsaţi nesupravegheaţi jumătate de oră?

Într-un fel, am ars alături de ei. Vedeam feţele îngrozite ale colegilor de redacţie. Durerea şi neputinţa se strecurau în privirile noastre agăţate de imaginile cu dezastrul de la Maternitatea Giuleşti. Într-o redacţie de ştiri parcă înoţi într-un ocean al suferinţei copiilor. Iarna, mor îngheţaţi pentru că se rupe gheaţa şi se prăbuşesc în apa rece, vara mor înecaţi. În rest, copiii României sunt bătuţi de părinţi, legaţi cu lanţul, uitaţi în lada cu făină, agresaţi sexual de profesori, de antrenorul de fotbal sau de pedofili de import.

Cu o săptămână înainte de tragedia din Giuleşti a fost câte o nenorocire în care au fost implicaţi copii, zi de zi. Drama de la Giuleşti le-a întrecut pe toate. Detest să generalizez plecând de la cazuri particulare. Nu cred că „sistemul" e de vină pentru explozia din reanimare, dar, în acelaşi timp, o astfel de tragedie nu vine din senin. E ca într-o catastrofă aviatică. Sunt mici erori anterioare, mici semne care, la un moment dat, se strâng şi se transformă în dezastru. Istoricul Maternităţii Giuleşti e plin de astfel de erori. Asistente care au spălat pe faţă nou-născuţi cu dezinfectant, un copil care s-a născut cu malformaţie din cauza unei citiri eronate a ecografiei, asistente acuzate de mame de comportament abuziv şi de lăcomie sunt câteva dintre aceste erori ajunse sub ochii opiniei publice. Ce s-a întâmplat în maternitatea groazei are legătură cu managementul de acolo. Îmi pare rău s-o spun, probabil că Bogdan Marinescu e un medic excelent, dar, în mod sigur, e şi un director slab. Nu poţi să accepţi ca în propriul spital să mai lucreze asistente care au greşit atât de grav, mă refer la cele care în urmă cu doi ani au şters cu dezinfectant bebeluşii. În plus, după un astfel de accident ar fi trebuit să