Aseară, am adormit în starea de spirit în care trăiesc de cîteva luni. M-a ajutat la asta un articol din 1937 al lui Mircea Eliade, pe care mi l-a trimis un prieten vechi. Articolul se încheia așa : ”Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat. Si asta e destul ca sã începi sã plângi” Exprima perfect starea mea.
Astăzi de dimineață, însă, am reușit să simt din nou adierea revigorantă a optimismului. În drum spre Parlament, am aflat că INS a raportat, în sfîrșit, creștere economică. În trimestrul II 2010, PIB a crescut. Timid, desigur, cu 0,3%, dar a crescut. Dacă nu mă înșel, e prima creștere trimestrială de PIB după intrarea în recesiune, în trimestrul III din 2008. Știu că e nevoie de două trimestre consecutive de creștere ca să putem vorbi despre ieșirea din recesiune. Dar, ca să poți avea despre două trimestre consecutive, e nevoie, mai întîi, de primul trimestru de creștere. Iată, îl avem. Sigur, nu trebuie să țopăim de bucurie. Am putea păți ca Geoană în celebra scenă. Dar e o veste bună. Înțeleg de la experții cu care am apucat să vorbesc că resortul acestei creșteri este revigorarea industriei (creșterea exporturilor) și creșterea comerțului. Totuși, sectoarele cele mai importante, care, cumulat, dau cam 60% din PIB-ul nostru, adică serviciile și construcțiile, continuă să meargă în jos. Veți recunoaște că, în această atmosferă de apocalipsă, o asemenea veste merită salutată.
Apoi, am intrat în întîlnirea pe care Shimon Peres, președintele Israelului, a avut-o cu liderii celor două Camere. Peres, o personalitate mult prea bine cunoscută ca să o prezint eu aici, a vorbit înțelept-rabinic despre educație, bani, guverne și altele într-una dintre cele mai plăcute întîlniri politice la care am participat de cînd sînt parlamentar. Am putut încă o dată să-mi dau
