Noi amănunte despre ororile de neînchipuit din lagărele naziste relatate de un supravieţuitor. Cu ani în urmă, prof. univ. dr Ioan Gottlieb ne-a înfăţişat pe scurt cumplitele sale amintiri, cum a supravieţuit miraculos lagărelor naziste Auschwitz, Mauthausen şi Melk.
Ca o spovedanie, fragmentul care lipseşte din istoria evreului Ioan Gottlieb este un moment tragic din iunie 1945. Tatăl său, alături de care s-a aflat în trei lagăre, n-a mai rezistat fizic şi, mai ales, psihic.
După tentative nereuşite de sinucidere, i-a cerut fiului său cureaua de la pantaloni pentru a-şi pune capăt zilelor. „Mi-am scos cureaua şi i-am dat-o." Tatăl său a luat-o şi a reuşit să se omoare. „Acest moment mă urmăreşte de atunci... Nici azi nu ştiu cât am fost de vinovat", mărturiseşte Gottlieb. De aici a ţinut profesorul să pornească din nou pe firul amintirilor cutremurătoare: „Putea să nu primească de la mine acea curea, dar tot găsea ceva, pentru că el era hotărât să se sinucidă. Nu era la prima încercare, prima a fost în ghetoul de la Baia Mare, când punguţele cu praf, otravă, s-au umezit şi nu au avut efect. A doua oară l-am oprit eu. Dacă trupele aliate se mişcau un pic mai repede ar fi supravieţuit... Era un evreu veteran decorat cu Crucea de Fier şi tocmai el trebuia să îndure acele chinuri, de aceea nu a mai rezistat."
O teamă nemărturisită l-a făcut pe Ioan Gottlieb să tacă timp de jumătate de secol. Unul dintre motivele pentru care s-a abţinut să povestească tot prin ce a trecut este şi acela că „nimeni nu credea cele relatate, nici eu nu am putut descrie exact, căci orice naraţiune este departe de cele trăite", mărturiseşte Gottlieb. Pe când avea 11 ani, trupele maghiare au ocupat Baia Mare. Regimul de teroare a început, însă el s-a intensificat o dată cu intrarea în micul orăşel a trupelor germane şi înfiinţarea primului g
