Aşa cum gazda din Italia ne-a demonstrat involuntar că facem parte din acelaşi neam, Austria avea să ne amintească încă o dată că multe teritorii ale României actuale au făcut parte din al său imperiu. Scurta preumblare prin ceţurile înalte ale Elveţiei, prin cîteva locuri cu un ştaif ameţitor, pe lîngă rîuri şi lacuri turcoaz, ne-a făcut ca Austria să ne pară mai mult decît familiară. Arhitectura de prin staţiuni, stucaturile interioare, uşile de prin vechile hoteluri şi cazinouri decorate cu foiţă de aur sau stilul ancadramentelor de pe pereţi ne-au dus cu gîndul la staţiuni de-ale noastre precum Băile Herculane, Vatra Dornei sau chiar Sinaia. Ş-apoi, şniţelele, ştrudelele, salatele din castraveţi storşi cu mărar, şpriţul...
La micul hotel din Bad Gastein ne-a primit un barman ce părea complet ţicnit. Într-o zi avea să se năpustească în livingul cu pian, masă de şah şi bibliotecă şi să ne împuşte cu degetele tocmai scoase din buzunare. Ăsta era rolul lui. Cele două proprietărese, mamă şi fiică, ambele cu plete cîrlionţate, gen flower-power, întotdeauna zîmbitoare şi bine dispuse, umblau uneori desculţe prin hotel. Fiica ţinea ore de dans şi mişcare holistică pentru clienţi.
În prima dimineaţă ne-a făcut turul hotelului, descriindu-ne toate facilităţile. Am privit cu gurile căscate mişcările unui robot albastru ce curăţa piscina. Străbătea fundul în lung şi în lat, apoi se căţăra cu şenilele pieziş pe pereţi şi pe trepte. Peria suprafeţele şi absorbea mizeriile (care nici nu existau). Din bazinul plasat pe marginea unui tăpşan, chiar şi în timpul înotului ţi se deschidea o privelişte magnifică asupra văii Gastein-ului, pînă hăt departe, către Salzburg. Lîngă piscină era o grădină foarte titirită, în care se afla un bazin pentru picioare, cu două despărţituri, una cu apă foarte rece, cealaltă cu apă caldă şi cu pietre pe fund. Mersul desculţ prin ace