Conform unor studii făcute pe câteva femei aduse în pragul disperării, 98% dintre bărbaţi sunt niște copiii în 99% din timp. Dincolo de glumă, aș dori să vorbesc aici despre acea lașitate masculină generalizată care este de multe ori mai supărătoare decât lașitatea feminină.

Dacă o femeie este lașă prin ipocrizie (care cere cel puțin o minimă inteligență a vicleniei), un bărbat este laș prin cea mai clasică prostie. Dacă o femeie se poartă iraţional, însă își urmează o logică internă, un bărbat se poate comportă ca un idiot chiar în miezul logicii pe care o crede explicaţia ultimă a lucrurilor.

Dacă femeia este fraieră atunci când i-a scăpat ceva, un bărbat este fraier atunci când îşi imaginează că nu-i scapă nimic.

A fi bărbat este ambalajul subţire al unui copil care a început între timp să se bărbierească. Unui bărbat nu îi trebuie multe motive – cum nicio femeie nu are nevoie de multe motive pentru a arunca cu reproșuri – pentru a deveni băieţel.

Există un palier al lașității masculine în care aceștia redevin copiii lui mama fix atunci când ar trebui să-și asume responsabilități și angajamente, când ar trebui să-și recunoască greșeli și eșecuri.

Dincolo de acestea, o altă problemă a lașității masculine este graba cu care un bărbat se victimizează. Dacă femeile au nișa lor bine conturată unde se dau lovite, își rup hainele și se trag de păr, bărbații sunt specialiști în victimizarea în serie. Șeful îl pistonează, femeia îi reproșează, colegii îl sapă, iar prietenii fac mișto de el.

Bărbatul-victimă-în-serie este acel copil bine intenționat pe care – vai! – nimeni nu îl înțelege și căruia nimeni nu-i acordă respect. Aceeași victimă – căreia cu greu îi putem spune bărbat – va reproșa femeii lipsa să de putere și de personalitate.

Un bărbat este singurul animal în stare să pornească un război pentru a evita o confruntare, la f