Schimbul de replici foarte acide dintre Victor Ponta şi Mircea Geoană anunţa o mişcare neinspirată a principalului partid de opoziţie. Când era puterea mai înghesuită şi mai prost văzută, prăbuşindu-se în opţiunea populară ca un calup de gheaţă în ocean, hop vine PSD cu o mână de ajutor. Şi mută atenţia opiniei publice pe răfuiala internă de la stânga, salvând pentru moment dezintegrarea structurii portocalii. Nu-i nici un secret pentru nimeni faptul că Victor Ponta s-a declarat foarte dezamăgit de prestaţia din campania prezidenţială a lui Geoană, mai ales cea din confruntarea finală.

Cert este că acolo fostul prezidenţiabil a dezamăgit foarte multă lume. N-are rost să mai dezgropăm morţii. Frustrarea pierderii la mustaţă a unei competiţii politice care părea ca şi câştigată de PSD s-a amplificat. Ea a devenit miza schimbării lui Geoană din funcţia de preşedinte al partidului. Puţină lume se aştepta ca tânărul Ponta să devină liderul unei formaţiuni pentru care trecutul, cu oamenii săi, înseamnă atât de mult. S-a întâmplat minunea, iar fostul preşedinte intra deja în colimator. Ideea de răfuială apărea din ce în ce mai des. Nici acum nu s-au stins ecourile dezbaterii privind schimbarea lui Geoană din fruntea Senatului. Fiecare dintre protagonişti se acuză de existenţa unei agende ascunse, plină de aranjamente cu preşedintele Băsescu. Şi înclin să cred că ambele tabere au aşa ceva...

Ceea ce se întâmplă acum cu Mircea Geoană în PSD s-a întâmplat cu Adrian Năstase în 2005. Destui PSD-işti l-au acuzat atunci pe fostul ministru de Externe de înlăturarea fără scrupule a celui care-i fusese mentor şi promoter politic. Spunea atunci Geoană că Adrian Năstase trebuie mai întâi să-şi rezolve problemele cu justiţia şi cele de imagine şi apoi să-şi pună problema revenirii la vârful partidului. Geoană acum, ca şi Năstase atunci, este perdantul prezidenţial