2010 se dovedește a fi un an taman bun pentru animaţii. După al patrulea episod din aventurile căpcăunului Shrek și după întoarcerea jucăriilor din „Toy Story“, cei mici au un nou motiv de bucurie: „Sunt un mic ticălos“ le este dedicat și, fiind un subiect proaspăt, vocalizat de actori de comedie talentaţi, este ușor de prevăzut ca un foarte probabil succes.

Sunt un mic ticălos

Titlu original: Despicable Me

Povestea lui Gru (Steve Carell) este hilar-înduioșătoare: după ani buni în care ticălosul s-a zbătut în anonimat, șansa i-a surâs. Gru are o idee de milioane: va fura Luna de pe cer. Ce nu are sunt tocmai milioanele necesare punerii în aplicare a planului. Drept care, împreună cu micuţii săi asistenţi gălbui, Gru va născoci un plan alternativ. Bazat pe adoptarea a trei orfane simpatice, planul lui Gru este dat peste cap de un rival într-ale ticăloșeniei, numitul Vector (Russell Brand).

Cum Vector a furat deja marea piramidă a lui Keops, concurenţa va fi acerbă, iar Gru va trebui să le recupereze pe orfelinele răpite de adevăratul mare ticălos. Amestecul de sentimente familiste (Gru își redescoperă sentimentele mai bune la adresa rasei umane odată cu apariţia celor trei orfane în viaţa sa), replici tăioase, dispozitive science-fiction (de la arme care produc gheaţă la licori anti-gravitaţie, avem de toate) și micuţe creaturi gălbioare (minionii buni la toate din laboratorul protagonistului au o mecanică de grup asemănătoare pinguinilor din „Madagascar") este, în egală măsură, șarmant și proaspăt.

Corect utilizate, artificiile din arsenalul comediei destinate întregii familii funcţionează în parametri optimi. Bine dozată, „drăgălășenia" contrabalansată de un umor sănătos face din „Sunt un mic ticălos" un film ce poate distra copiii și relaxa adulţii.

Regie : Pierre Coffin & Chris Renaud; Distribuţie: Steve Carell, Jason Segel