Deşi sunt societăţi comerciale pe acţiuni, SIF-urile au un statut special, datorită faptului că ele au luat fiinţă prin lege specială, care a statuat transformarea fostelor FPP în SIF-uri. Deşi legea de transformare era însoţită de un statut cadru al acestora, care reamintesc, prevedea o limită de deţinere de maxim 5 % din capitalul social şi un număr minim de acţionari, paremi-se de 50 (dar dacă greşesc nu este o nenorocire), printr-o manipulare grosolană a fostelor CA desemnate de Parlament la fostele FPP, a rezultat o limită de 0,1%, care făcea practic imposibilă realizarea unei majorităţi, în condiţiile în care numărul acţionarilor era de peste opt milioane. S-a depăşit oarecum situaţia printr-o altă lege care a ridicat pragul la 1%, iar acum se dezbate de aproape doi ani o altă iniţiativă care să ridice acest prag la 5% aşa cum a fost prevăzut iniţial prin lege. Chiar şi Legea 31/1990 a trebuit să se modifice din necesităţi practice, în sensul reducerii cvorumurilor la adunările generale ordinare şi extraordinare pentru prima şi a doua convocare, numai la SIF-uri, invocându-se anticele şi, teoretic, ilegalele statute, nu se renunţă la vechile prevederi, mai ales pentru AGEA, de 75 % la prima convocare şi 50% plus un vot la a doua, condiţie practic imposibilă, dacă mai avem în vedere şi ,,concertarea" .
Excepţie la acest capitol face SIF 3 care a reuşit după doi ani de procese să facă atât dublarea capitalului social cât şi modificarea statutului referitor la cvorumuri. Instituţia prevăzută prin lege să vegheze la buna desfăşurare a pieţei de capital şi să emită reglementări (adică CNVM) în primul rând nu şi-a exercitat acest atribut, iar reglementările au fost de prea multe ori viscerale, de tipul ,,aşa vrem noi"", dar în fapt inoperante, aşa cum am mai arătat. În primul rând, atât pe vremea lui 0,1 % cât şi acum, la 1%, se constată că la adunările gener
