Chiar dacă li s-a dus vestea că nu ştiu meserie şi nici nu îşi dau silinţa să înveţe, cei mai mulţi chelneri români continuă să-şi trateze clienţii ca pe nişte musafiri nedoriţi. Aşteptarea ospătarului este principala grijă a clientului într-un restaurant românesc. Vina este împărţită între chelnerul neinstruit, patronul dezinteresat şi clientul care lasă bacşiş.

„Te aşezi undeva la o masă, te uiţi după chelner, el se uită spre tine din când în când, mai fumezi o ţigară, mai admiri pereţii, îi faci semn, zice «da, da» şi după 10 minute apare cu meniul", povesteşte Gina Zgubea, unul dintre cei care semnează cronicile de restaurante pe ghidul urban online Metropotam.ro. „Aştepţi chelnerul. Să vină cu mâncarea, să vină cu băuturi, să vină cu nota. Să vină, în general", adaugă ea.

Mai citiţi şi:

Joburi de vară: spală vase şi vând baloane

Pregătirea mesei - cu tacâmuri învelite într-un şerveţel mototolit şi pahare nepotrivite - şi debarasarea sunt momentele care o enervează pe Cristina Petrescu de la Metropotam.

„Eram odată la un restaurant, terminam de mâncat şi mă uitam să văd cum strânge masa de alături. A luat farfuriile şi s-a apucat să strângă firimiturile. A început să le împrăştie pe jos cu o cârpă, după care i-a zburat şi cârpa. A luat-o de pe jos şi a curăţat în continuare masa", îşi aminteşte ea.

Conţinutul meniului, un mister

Pe Cristina Foarfa, şi ea cronicar de restaurante, o deranjează cel mai tare ospătarii care nu ştiu specificul restaurantului în care lucrează, mai ales dacă este vorba de localuri exotice, cu feluri mai puţin obişnuite.

„Îl întreb pe chelner «asta ce conţine, cât e de picant, cam ce gust are», şi-mi spune «nu ştiu, mie nu-mi place tipul ăsta de mâncare» sau «n-am mâncat niciodată aici»". I s-a întâmplat frecvent ca ospătarul să nu-i poată face o recomandare sau să-i sp