Când avionul a aterizat în Budapesta era cam înnorat, dar norii de afară nu sperie precum cei din reviste. Sunt reviste de relaxare, de găsit obiective turistice şi restaurante, dar la rubrica de editoriale tonul e apăsător.
1 /.
Se vorbeşte despre problema romilor şi de o capitală-şantier, iar gândul zboară spre un oarecare haos urban. În minte îţi tot plouă idei: de ce oi fi venit eu la Budapesta? Ei bine, ce spun revistele o fi deranjant pentru localnicii capitalei maghiare, dar ca turist abia le simţi.
Nu are infrastructură turistică ireproşabilă, dar e un oraş care are enorm de multe de oferit, numai să ai voinţă să descoperi.
Când vii de la aeroport şi maşina te poartă printre clădiri, te gândeşti că ai nimerit în oraşul de cărămidă şi podoabe ceramice. Asta vezi peste tot pe străzile cu clădiri de secol XIX-XX. Peste muzee şi hoteluri vechi, răsar turle de biserici, purtând nuanţele vioaie ale ceramicii Zsolnay. Când dai de Biserica Matthias, vezi oameni care stau cu capul pe spate şi mâna streaşină. Nu pentru stele, ci pentru bucăţile de ceramică de pe clădire.
La fel şi la Muzeul de Arte Aplicate, unde acoperişul pare o pădure de foioase în prag de toamnă: galben la vârf şi verde spre baze. Dar atunci când părăseşti maşina, vei observa că farmecul Budapestei stă în altceva: ataşarea de trecut. O apropiere de un trecut pe alocuri mândru, dar în general trist. E ca o recunoaştere a tuturor etapelor prin care oraşul a trecut, chiar dacă în ele s-a umplut de glorie sau a regresat cultural şi uman.
Dacă alegi să descoperi Budapesta astfel, la finalul călătoriei nu îţi va mai rămâne decât să faci o croazieră pe Dunăre şi să dai o tură cu bicicleta pe dealul Gellert, pentru a panorama oraşul din ochi şi a cerceta cetatea Buda. În rest, vei fi descoperit cultura, arhitectura şi secretele oraşului.
Războaiele de
