Înainte de a deveni mare (într-un serviciu secret, bunăoară) trebuie să te şcoleşti (într-o instituţie a intelligence-ului, de pildă!). Ca să te şcoleşti, trebuie să fii recrutat, verificat (nu ca lucrătorii de la Casa Albă, pe care preşedintele Obama a pus să fie verificaţi mai ceva ca pe vremea KGB-ului sovietic şi CSS-ului românesc) şi declarat apt. Tu şi colegii tăi. Ei, da, colegi! Şi şcolire. Şi viaţă de organizaţie! Un (ajuns) mare într-o asemenea structură a fost victima unei farse demne de aceste pagini. (Nu sunt eu autorul, cum nici organizaţiile separatist-teroriste nu sunt artizane ale tuturor atentatelor, dar mi-o atribui, după modelul zişilor extremişti ce-şi adjudecă munca altora, pentru a arăta cât de mari şi tari sunt!)

Aşadar, cuiva i-a venit ideea şi, în complicitate, s-a finalizat. Nişte viitori “spioni” trebuie să ştie să construiască falsuri credibile şi documente “autentice”. Aşa şi “grupul de presiune” a purces la redactarea, “parafarea” (cu o monedă în chip de ştampilă!), iscălirea (nu e mare lucru să imiţi o semnătură!) a unui ordin de chemare la încorporare a unui… încorporat deja într-o şcoală militară. (Azi nu mai poţi face o asemenea farsă, fiindcă serviciul militar obligatoriu a devenit amintire. Una urâtă, dar asta-i o altă… caschetă!)

Textul ordinului avea şi o încheiere din care rezulta că andrisantul s-a sustras, nefiind prezent la data primei citări la U.M.0…. de la dracu-n praznic, în raport cu locaţia şcolii, drept care va trebui să plătească o amendă penală, reamintindu-i-se totodată că, dacă nu va fi prezent până la data de… (a doua zi!) orele… este pasibil de a fi săvârşit nu ştiu ce infracţiune pedepsită cu închisoarea.

Bietul viitor militar de carieră şi mare VIP a reacţionat normal. Aflat în pragul infarctului sau comoţiei cerebrale, a dat fuga la comandant cu… zapisca primită prin poştă… Acesta a studiat