- Comentariu - nr. 611 / 19 August, 2010 Multora ne-a fost mila (ca de jena nu poate fi vorba) vazand cum, la un post de televiziune, un pensionar _ cu doar 3,5 milioane de lei vechi pe luna (350 de lei) _ ii ura presedintelui Basescu (cel care cere si impozitarea pensiilor de sub 1.000 de lei!) "La multi ani!"; "Sa ne traiti, cu multi ani si sanatate!", spunea omul. "Sa-i dea Domnul, presedintelui, sa traiasca «La multi ani!», dar _ adauga un privitor al aceluiasi post TV _ cu 3,5 milioane de lei vechi pe luna (inca, neimpozitati!), sa vada si dumnealui cum se traieste «La multi ani!» cu acesti bani". Dincolo, insa, de acest amanunt, o constatare se impune. Se mai gasesc inca destui romani (fie ei pensionari sau salariati) care, in diverse ocazii, ii ridica osanale presedintelui Basescu, intampinandu-l cu pupaturi (ce-i drept, mai nou, si cu huiduieli), cu urari de "Sa traiti!", "Sa va dea Dumnezeu sanatate!" si altele asemenea, incat, daca n-ai cunoaste situatia si personajul, ai chiar crede ca domnul presedinte se omoara, se sacrifica pentru binele natiunii, nu doarme noptile de grija saracilor, pentru care se lupta "zi lumina", cu baronii, oligarhii si hahalerele. Hai, sa fim seriosi! De-aia si rade de noi presedintele… De fapt, vorba cuiva, noi, milioanele de romani, suntem vinovati ca-i sustinem, votam si-i aplaudam la nesfarsit pe cei care, ca si Basescu, se cearta la televizor, de la tribuna sau pe holurile Parlamentului, dar, in realitate, sunt prieteni. Adica, rad de noi cei pe care (omeneste, este de inteles) ii pupam si-i aplaudam la intalnirile "cu poporul". Popor care, in paranteza fie spus, reprezinta doar grupuri, minoritati de oameni (inclusiv pensionari), manipulati de (unele) partide, in scop pur electoral. Care "popor"? 5.000-10.000 de oameni?! In realitate, de 20 de ani, la baza politicii romanesti a stat si a functionat principiul: "Eu te las