"Tăcerea e de aur". "Niciodată nu te vei căi că ai tăcut". "Pe pomul tăcerii rodeşte liniştea". Acestea sunt câteva dintre proverbele despre tăcere care probabil i-au marcat copilăria patronului Unirii Urziceni. Discret până la anonimat, acesta şi-a făcut un titlu de glorie din a refuza orice formă de dialog cu presa.

Reţeta a fost una de succes, până la un punct. A inventat practic o echipă, a dat-o pe mâinile unor oameni pricepuţi la fotbal şi astfel a adus-o din ligile inferioare până în Liga Campionilor, realizând o afacere profitabilă. A cumpărat pe nimic şi a obţinut rezultate peste toate aşteptările. Au existat coruri de lăudători, oameni extrem de guralivi care cântau în sute de cuvinte tăcerea. Au fost şi câteva voci care au spus că omul nu comunică pentru că efectiv nu are ce să transmită. Probabil adevărul este undeva la mijloc. "Graţie" unor investiţii mai puţin fericite făcute în alte domenii de activitate a reuşit să-şi facă praf afacerea fotbalistică.

Părăsit de o parte din conducători, pe care i-a lăsat să plece mult prea uşor, patronul Unirii a luat câteva decizii care vorbesc, mult, în numele lui. L-a convins pe antrenorul demisionar să mai rămână trei meciuri la cârma echipei, deşi este evident că autoritatea acestuia tinde în acest moment spre zero, la fel ca şi implicarea emoţională. Le-a spus unor jucători emblematici ai vicecampioanei că vor fi transferaţi la alte echipe, unde există o situaţie financiară mult mai bună, doar dacă se ratează calificarea în grupele Europa League. Este evident cam cum îşi fac socotelelile înainte de dubla cu Hajduk nişte fotbalişti care susţin că nu au mai văzut cum arată un salariu din perioada zambilelor. Nu a infirmat în niciun fel zvonurile, unele venite dinspre antrenorul Levi, că la finalul acestui sezon echipa va fi desfiinţată.

Cert este că Bucşaru a tăcut prea mult şi la cum se mişcă