“Evrika!”. Au murit patru bebeluşi la Maternitatea Giuleşti şi brusc am descoperit dezastrul din spitalele româneşti. Ca de obicei, a fost nevoie de o nouă tragedie pentru a ne izbi de “România care nu ne place”. Ne-am amintit de cazul “Amelia Antoniu”, de faptul că maternitatea din Severin este construită prin anii 30 şi se poate prăbuşi oricând, că “graviduţele”, ca să folosim jargonul medical, aşteată cezariana prin subsolurile de la Cantacuziono etc. etc.

Se caută vinovaţi, se fac anchete, se formulează acuzaţii în eter, politicienii sunt spirituali pe bloguri şi îşi dau cartonaşe la televizor, iar când au o problemă de sănătate îşi amintesc de economiile din băncile elveţiene şi dau fuguţa la clinicile din UE, unde nu există pericolul să sară în aer vreo priză trecută într-o sacoşă pantagruelică de rafie peste podul de flori de peste Prut sau vreo seringă “făcută poştă” pe la un întreg salonul care să le dea fiori. Apoi, revin voioşi la glumele de pe bloguri şi la ironiile din faţa camerelor de luat vederi.

Vă mai amintiţi tragedia de la Mihăileşti? Au trecut vreo şase ani de când 18 oameni şi-au pierdut viaţa într-un accident stupid, după care autorităţile au descoperit că sunt ceva lacune în legislaţie şi mai ales în punerea ei în practică. Au urmat controale, fiecare camion era verificat şurub cu şurub, apoi s-a uitat totul. Până la următoarea tragedie, când o luăm de la capăt.

Acum, copleşiţi de emoţia momentului, am decretat prizele şi conductele de gaze din maternităţi prioritate 0, am lăsat mai în spate autostrăzile suspendate şi gazonul de lângă antenele ceauşiste de pe blocuri, rămase orientate tot către ruşi.

Trist este că şi politicienii mai tineri reacţionează la fel de pompieristic şi fără orizont. Să luăm exemplul lui Daniel Funeriu de la Educaţie. Ce credeţi că făcut după tragedia de la Maternitatea Giuleşti? S