Volumul VI din seria "poveştile bucătăriei româneşti" ne aduce unele dintre cele mai îndrăgite reţete ale românilor de pretutindeni. Veţi găsi în carte mult iubitele murături, nelipsite din cămara românului pe timp de iarnă, despre care Radu Anton Roman scria: "Murăturile, ca şi vinul roşu, au darul să uşureze drumul fripturilor, să schimbe gustul greu al grăsimilor, să mineralizezo-vitaminizeze proteina lipidă, bazată pe darurile porcului din cămara mioritică hibernală".
Nu întâmplător, găsim şi un capitol întreg despre bucuria primăvărateco-vărateco-tomnatecă a românului: grătarul. Jucând, după spusele lui Radu, "nu numai un rol alimentar, ci şi un rol social excepţional", grătarul a ajuns să fie, într-o ţară carnivoră cum este România, parte din tradiţia gastronomică. Şi asta nu de acum, ci de decenii. Aşa că nu ar fi putut el Radu, antolog al tradiţiilor gastronomice şi culegător al reţetelor neaoşe, să omită tocmai grătarul din cartea lui.
O PREA LUNGĂ ZI DE POST
Şi, ca să fie să nu ni se aplece de la atâtea grăsimi şi cărnuri, Radu Anton Roman mai introduce şi bucatele de post într-un "antipatic subcapitol", pentru că, spune el, "nu merită mai mult!". Dar deşi nu or fi ele bucatele din acest capitol prea bogate, sunt totuşi delicioase şi, unde mai pui, sunt însoţite şi de o grămadă de tradiţii şi reguli nescrise pe care nu demult oamenii le respectau cu sfinţenie. Veţi avea acum ocazia să intraţi în contact cu o Românie pioasă şi cu frica lui Dumnezeu.
Şi ultimul pe care îl menţionez eu aici - deşi cu el începe cartea noastră - este capitolul în care Radu reuneşte, sub numele "Hop şi noi pe Papa-mond", unele dintre cele mai banale reţete preparate de români, dar care, zice-se, n-ar fi ale noastre, ci luate de pe ici şi de pe colea. Deh, în bucătărie - şi nu doar în bucătăria noastră, a românilor, ci în cea a tuturor
