Ai dracului ruşi nesimţiţi, au trimis un informator de-al lor la un diplomat de-al nostru, ca să îi vândă secrete militare! Criza o fi de vină că suntem singura ţară din UE în care diplomaţi de rangul 1 sunt distribuiţi în roluri de James Bond, când, de pe vremea Omului nostru din Havana, romanul-farsă al lui Graham Greene, se ştie că spionii trebuie să protejeze ambasadele de orice atingere cu activitatea lor dubioasă? Altă explicaţie decât criza nu văd pentru acest reality-show de la Moscova, care i-a lăsat fără replică pe băieţii noştri teologi şi istorici paraşutaţi în fruntea serviciilor externe, mai ales pentru capacitatea lor de a zice „da, să trăiţi" cu accentul cuvenit când vorbeşte comandantul suprem. Iată însă că viaţa ne prezintă şi situaţii în care trebuie să dăm nişte replici mai spontane şi mai creative, mai ales dacă am avut prostia să ne expunem în acest fel. Ţi-ai găsit însă! După o tăcere asurzitoare, şi din partea autorităţilor, şi din partea presei, în care rar există comentatori pe extern nesubvenţionaţi de vreun serviciu secret - explicaţia economică fiind că politica externă nu vinde la public -, răspunsul nostru a fost de o stereotipie idioată la maximum. L-am expulzat şi noi pe unul. Cum l-om fi ales nu ştiu, că noi nu l-am filmat în direct. De pe organigramă, probabil.

În orice ţară democratică un asemenea incident cum a fost cel de la Moscova ar fi dus imediat la interpelări, demisii şi explicaţii, în primul rând, faţă de contribuabili. Unu, noi nu plătim diplomaţii ca să facă spionaj, deci asta e deturnare de fonduri, şi zău că nu avem fonduri. De asta or fi aşa mulţi diplomaţii noştri, că o treime or fi spioni militari şi o treime spioni economici, iar restul simpli piloşi (cred că păcătuiesc prin optimism, vă las să ghiciţi în ce direcţie), şi de asta, în timp ce în alte ministere sunt daţi oameni afară, la MAE se taie doar ac