La "Târgul care rupe gura... târgului. Dansează pe arome tradiţionale!" - festival gastronomic şi etnofolcloric care începe să prindă teren în Bucureştiul cel toropit de caniculă - întâlnii vara asta doi maramureşeni. Ea, Rodica Smical, îmbrăcată în costumul tradiţional al zonei, gătea de zor plăcintă creaţă, "ca la Maramureş", cu brânză şi mărar. El, Eugen Lipotean, îmbia trecătorii cu hidromel şi... bomboane dacice. Le-am aflat poveştile (şi reţetele) şi nu ne-am îndurat să le ţinem pentru noi, aşa că le dăm mai departe celor care ne citesc... Dar să le luăm pe rând.

Plăcinta creaţă a învăţat a o face Rodica Smical de la mama şi de la bunica. "E aceea rotundă, cu margini care se încreţesc un pic", îmi explică ea de unde vine numele. "Frământ făina cu apă, drojdie şi sare, las aluatul la dospit, iar când a crescut destul întind foile. Pe o jumătate de foaie se pune brânza amestecată cu mărar, ou, smântână. Se acoperă cu cealaltă jumătate şi se lipesc bine foile, dând plăcintei o formă cât mai rotundă. Plăcintele se fac cam de dimensiunea tigăii în care le vom prăji. Aluatul, o dată lipit, se încreţeşte uşor pe margini. Prăjim plăcintele în ulei încins, pe amândouă părţile, să se coacă şi să se rumenească bine". La moroşeni o fi plăcinta creaţă fala mesei, dar nu e singurul fel de mâncare tradiţional. "Ne mai place să pregătim popricaş cu ciuperci şi cu mămăliguţă", îmi spune Rodica Smical. "Se călesc ciupercile în ulei, iar la sfârşit se adaugă şi un pic de usturoi. Pe urmă se face un sos cu un pic de lapte bătut sau cu smântână şi făină. Sosul se poate face şi cu lapte dulce, dar mie îmi place un pic mai acrişor. Se pune peste ciuperci şi se lasă până se mai îngroaşă. Merge foarte bine cu mămăliguţă, dar şi cu pâine albă, de casă".

BOMBOANELE DACILOR

Nu ştiu cât de vechi or fi fiind reţetele de plăcintă creaţă şi de popricaş, însă Eu